Poezia personală Dinescu Emilia Dana

 5. APA VIEȚII Într-un sat, în depărtare,  Nu știu să vă spun în care, Stă o fată cu al ei bun, Lângă o margine de drum, Sus pe deal, într-o colibă. N-aveau case în jur, vă spun Căci în vale locuiau Toți sătenii ce stăteau,   Adunați ca-n mușuroi,  Iar în deal erau ei doi. În vale era fântână Cu o apă tare bună, Iar bunicul tot căra C-o găleată, ce o lăsa  În poartă, să poată bea Călătorul ce trecea. Iară fata se ruga, Să aibă fântâna sa În curte, apă să ia La toată lumea să dea Și vitele ca să bea. Într-o zi prin sat trecură,    Meșteri ce treburi avură   Și cu ei târgul făcură   Și astfel s-au apucat De au săpat pământ uscat Și tare s-au minunat Când de apă ei au dat, Apă rece, cristalină  Toată valea ca să vină, Să ia apă și să bea, Călătorul ce trecea,  Dar și calul ostenit În timp ce sta priponit. Fata în odaia sa, Domnului îi mulțumea  Pentru apa ce le-a dat Ca să aibă să le dea Celor osteniți să bea, Să le...

 4. GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE  M-am gândit la ce-i viața... și am respirat, Am închis ochii o clipă... și am oftat, Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,  Depinde doar de mine... ce aleg. De aș avea palate și aș avea averi, Ce aș face eu cu ele, aș da, dacă îmi ceri? Sau aș privi cu milă, m-aș închina la ele, Le-aș ține pentru mine, n-aș sta eu fără ele?!... Dar eu nu am palate și nici nu am averi, Dar am destule, Doamne, și știu că Tu îmi ceri Să am credință-n toate, să dau din ce îmi dai, Să dăruiesc din suflet, să fac un colț de rai.  Mi-ai dat două picioare cu care pot să merg, Dar eu, doar pentru mine cu ele azi alerg, Mi-ai dat și două brațe să mângâi, să alint, Să-l iau mereu alături pe cel mai suferind, Și o inimă ce bate în pieptu-mi pămîntesc   Și ai cerut anume, dușmanu-mi să iubesc, M-ai înzestrat pe mine cu grai și cu auz, Privind în urmă, Doamne, nu pot să mă mai scuz Căci am privirea clară și toate eu le văd,  De aceea strig la Tine,...

 3. VIS PENTRU TREZIRE M-am visat de multe ori pierdută, Într-o mulțime mare, alergam Și dintr-o dată, într-un abis cădeam   Și mă trezeam de spaima cea avută,   Dar, dintr-o dată, eu mă dumiream  C-a fost un simplu vis și-mi reveneam, Dar ziua întreagă stare nu aveam Și mă întrebam întruna și gândeam,   De ar fi să cad, unde am să mă găsesc? De ar fi să mor, unde am să mă trezesc? ...A fost un simplu vis, Dar visul are sens Căci, Doamne, veșnic vrei, eu să trăiesc.                  Emilia Dinescu

 2. O CLIPĂ Realizăm, oare, ce ni se întâmplă,   Că anii în zbor nu se întorc, E de ajuns numai o clipă,  Ai fost... să nu mai fi deloc. Ce ar fi să nu mai pierdem clipa Ce ni s-a dat, s-o prețuim,   Să ne gândim că viața-i scurtă,  Să nu o umplem cu venin. Închide ochii, deci... clipește, Deschide-i și acum privește  La omu-dinăuntru tău  Și omoară  tot ce este rău. Și îngenunche în rugăciune  Pentru o clipă ce o ai, Căci veșnicia e o minune Ce într-o clipă poți s-o ai.                      Emilia Dinescu

 1. RUGĂCIUNE  Oh, Doamne, am venit la Tine Cu rugăminți nenumărate  Și-ți mulțumesc că, dintre toate, Ai împlinit ce a fost mai bine Și ai ales Tu, dintre toate Care să fie pentru mine, Ca să te văd numai pe Tine, De aceea, Doamne-ți mulțumesc Și încerc să nu mă răzvrătesc, Să mă supun și să fiu tare Căci Tu ai binecuvântare,   În suferință și durere Chiar dacă nu găsesc plăcere, Eu știu că Tu cureți din zgură  Și suferința-i cu măsură,  De aceea, Doamne-ți mulțumesc  Și încerc să nu mă răzvrătesc. Oh, Doamne, am venit la Tine, De poți ca să mă ierți pe mine, Sunt un copil cam răzvrătit,  Deși Tu veșnic m-ai iubit  Și zilnic Tu ai fost cu mine, Deși m-am depărtat de Tine, Tu știi, Doamne, dorința mea, Să fiu prezentă-n casa Ta, De aceea, Doamne, strig la Tine, Privește, Doamne, către mine Și dă-mi curaj și dă-mi putere Să mă impun cu a mea părere,  Zdrobește, Doamne, Tu mândria Și folosește a Ta nuia  Ca să fim veșnic mântuiți...