Necazul binecuvântat

 43. NECAZUL BINECUVÂNTAT  

Doamne, așa cum norii vin și pleacă,  

Așa pe lângă noi necazul o să treacă  

Și știm că după orișice furtună  

Urmează, Doamne, altă zi senină,  

Chiar dacă clipa asta pare neagră 

Și omul n-are cum să înțeleagă,  

Tu le cunoști pe toate și le știi,  

După furtună vin, iar bucurii, 

După necaz apare-n viață soare, 

După căldură vine și răcoare,  

Noi doar așa să le luăm pe toate,

Să le înțelegem, știm că nu se poate, 

Dar, Doamne, toate Tu le-ai dat

Și știi de ce așa, Tu, le-ai lăsat. 

Ce drept avem să te întrebăm pe Tine? 

Pământul să ne înghită... nu ne-ar fi rușine...

Te rog, deschide ochii să vezi bine 

Pe unde ai trecut tu, biet creștine, 

Isus a fost cu tine, în brațe te-a purtat

Când de necazul greu ai dat,

De te-a durut pe tine mai rău a fost la El,

De te-a înțepat pe tine, străpunsa-L rău pe El. 

         Emilia Dinescu