Rugăciune

 24. RUGĂCIUNE  

Când mi-e foame și mi-e frig, 

Doamne, eu la Tine strig, 

Tu ai milă de săraci 

Îi încalți și îi îmbraci, 

Cum e crinul de pe câmp 

De frumos și de gătit,  

Cum e pomul pe pământ  

Când e gata de rodit.

Așa, Doamne, ai făgăduit  

Că vor fi ai Tăi copii, 

De aceea, eu promit 

Ca în Tine să mă încred

Că așa e înțelept, 

Tu în grijă m-ai avut 

Până să fi cunoscut 

Eu ceva din a Ta Carte, 

Tu mi-ai dat să am de toate 

Și lipsuri eu n-am avut,

Deși de Tine n-am știut, 

Tu mereu m-ai apărat 

Și din rele m-ai scăpat,

Pe căi rele am plecat 

Și Tu tot nu m-ai lăsat 

De aceea, Domnul meu, 

În Tine mă încred mereu

Și cum vezi c-oi șchiopăta,  

Te implor, nu mă lăsa, 

Dă-mi un ghimpe, dă-mi ceva, 

Mustră-mă prin Duhul Sfânt 

Că doar Tu ești pe pământ,  

Creator și Salvator,

Fi al meu Judecător 

Că Tu judeci cu blândețe 

Și nu vrei s-aduci tristețe, 

Judecata Ta e dreaptă,  

De aceea încă o dată,  

Doamne, îndrăznesc să vin

Și în rugă să mă închin 

Și te rog, ca ruga mea 

De nu-i după voia Ta,

Doamne, nu o asculta.

De mi-e foame, de mi-e frig, 

Doamne, eu la Tine strig 

Căci sunt binecuvântat  

Când sunt de Tine mustrat. 

             Emilia Dinescu