Rugăciune

 7. RUGĂCIUNE 

De multe ori gândim, dar nu gândim, 

Pe gânduri stăm, dar ne pripim 

Căci gândurile ce le avem, sunt ale noastre

Și sunt deșarte, goale și chiar proaste,

De am gândi cu gând dumnezeiesc,

Ce ar fi pe lumea asta așa firesc

Nu am iubi cu așa înverșunare 

Ci am avea dezgust și chiar oroare.

Dar noi suntem lumești, nu suntem sfinți,

Avem un suflet rău, suntem săriți din minți,

Venim la Tine, Doamne, doar Tu ne curățești  

Și prin a Ta putere, te rog, să ne sfințești, 

Să ne dai ură, greață de tot ce-i pământesc, 

Să căutăm, s-alegem doar ce-i duhovnicesc.

Îți mulțumesc, Părinte, pentru al Tău Duh preasfânt  

Care încă se vede că este pe pământ 

Și caută să mustre pe cei care greșesc, 

De aceea, Doamne sfinte, eu, iar, îți mulțumesc.

Te rog, Doamne, privește la robul care sunt

Căci fără Tine corpul îmi este doar pământ, 

Căci fără Tine trupul e numai putrezire,

Prin Tine și la Tine există nemurire.

Te rog, Doamne, mă iartă prea multe îndrăznesc,

Dar doar cu Tine, Doamne, eu pot ca să vorbesc

Căci Tu, orice am face, ne ierți și ne iubești 

Și zi de zi iubirea-ți la noi Tu o reverși.

            Emilia Dinescu