Rugăciune

 34. RUGĂCIUNE  

Doamne, Tu ne-ai creat pe fiecare-n parte

Și ne cunoști; ne-ai scris în marea Carte,

Ne pregătești s-avem un loc acasă, 

Dar lumea ne atrage, nu ne lasă. 

De aceea, Doamne, vin c-o rugăciune,  

O rugăciune, Doamne, pe care n-o pot spune 

Căci vorbe nu-mi găsesc, dar inima mi-o știi,  

Ajută-mă să cred, căci știu ca-i să revii,

Te rog, să pui credință, speranță și un nou țel 

În pieptu-mi ce se zbate; oh, Doamne, nu mă înșel, 

Tu ești divin și asemeni ca Tine tre' să fim,

Dar noi suntem lumești și nu ne pocăim.

Te rog, Doamne, m-ajută să fac doar voia Ta, 

Să îndrept tot ce greșit-am; să fiu precum vrei Tu, 

Te rog, m-ajută Doamne, ca viața ce o port

Să o accept ca dar, căci Doamne, nu mai pot. 

Tu ai fost plin de milă și mult m-ai ocrotit,

Din prima clipă, Doamne, pe mine m-ai iubit, 

De aceea, Doamne, șterge și uită al meu păcat 

Căci ai promis, Părinte și știu că m-ai iertat, 

Ajută-mă, o, Tată, ca veșnic să-ți slujesc

Și orice ar fi, pe Tine mereu să te iubesc. 

            Emilia Dinescu