Întoarce-te române

 14. ÎNTOARCE-TE ROMÂNE  

Tu, române, vrei de toate,

Vrei averi și vrei palate,

Dar aici le lași pe toate,

În mormânt când ai să pleci,

Ai să pleci, poate, pe veci.

Ai plecat după avere 

Căci erai om în putere, 

În neagra străinătate 

Să te umpli de păcate, 

Ai lăsat copii și casă  

Ca s-aduci un ban pe masă,  

Căci ai vrut să ai putere, 

Să ai fală și avere, 

Ai uitat de Dumnezeu, 

Banul este al tău zeu, 

Printre spini și mărăcini  

Lupți că ești printre străini.

Dar, te rog, să te oprești  

Doar o clipă să privești,  

E de preț ce ai câștigat  

Sau ce Dumnezeu ți-a dat?

E de preț banul murdar 

Sau copilul dat în dar? 

E de preț mândria lumii 

Sau soția și copii? 

Cu averi ai bucurie 

Sau cu a ta familie? 

Te rog, oprește-te o clipă,  

Privește și gândește 

Azi ești pe lume frate, 

Dar viața se sfârșește,  

De ai palate în viață  

Și ai averi, de toate, 

Tot nu le iei cu tine 

Te duci cu a tale fapte 

Și a ta credință moartă.

Te rog, revino-ți frate 

Și vino în a ta țară,  

Căci ai copii aici, 

Cea mai de preț comoară  

Pe care Domnu-așteaptă  

În brațe să îi pui, 

Să-i crești cu încredințare,  

Să-i crești pentru altar, 

El ți i-a dat în dar. 

                Emilia Dinescu