Sabatul și Golgota

 20. SABATUL ȘI GOLGOTA

Pământul era-n beznă, era pustiu și gol,

Tu ai creat ce este, în șase zile doar

Și a șaptea ai rezervat-o să fie pentru om,

O zi de închinare, un sabat pentru om,

Dar omul a uitat, căci Tu când l-ai creat,

I-ai dat o zi anume, să fie de închinat 

Și-n alergarea lui nu vrea să se oprească 

Și-n sfântă adorare, o rugă să rostească. 

Tu l-ai creat pe om, iar el s-a răzvrătit, 

Ai coborât din ceruri, pe cruce ai murit

Și ai odihnit în groapă, în ziua de sabat

Apoi, așa cum spus-ai, Tu iar ai înviat 

Și ai prevestit ce fi-va, să știm și e păcat  

Că-n ziua Ta cea sfântă noi poate, nu am stat 

Și n-am murit cu Tine, la cruce n-am lăsat  

Mândria, egoismul; pe Tine te-am uitat.

Te rog, Doamne, ajută să țină al Tău popor

Sabatul cu credință, și-n suflet doar un dor

Și-n inimă să poarte doar o dorință vie,

Să aibă în piept credință  și-n suflet bucurie. 

                  Emilia Dinescu