In memoriam Bogdan

 78. IN MEMORIAM BOGDAN 

Sunt lucruri și fapte ce nu le pricepem

Și de ce au ales unii să plece, nu înțelegem, 

Ne e ușor, poate, să criticăm, să murmurăm, 

Dar cel mai bine ar fi să nu-i uităm, 

Să nu-l uităm pe cel plecat mult prea devreme, 

Să nu-i uităm pe cei ce-n urma lui rămân,  

Să ne gândim, c-a fost și ne zâmbea 

Chiar dacă sufletul, poate-l durea,

Să nu-l uităm, în suflet să-l purtăm 

Și pentru a lui copilă mult să ne rugăm,  

Să ne rugăm și pentru a lui soție  

Căci nu sunt vorbe care s-o mângâie. 

Într-un colț de inimă să închidem 

Un chip plăcut ce a fost, acolo, noi să-l prindem

Și să păstrăm în noi frumoasa amintire 

Chiar dacă am suferit această despărțire, 

Să îl păstrăm în suflet căci era plin de haz,

N-ai fi gândit o clipă că duce un necaz,

Să îi iertăm greșeala, să îl iertăm pe el, 

Să ne trăiască în inimi, să nu-l uităm defel,

A fost și nu mai este... a fost... a fost... a fost,

Ne va trăi în inimi, așa cum el a fost. 

               Emilia Dinescu