Poezia personală Dinescu Emilia Dana

 116. DOAR EU... DOAR NOI  Cădem în rugăciune, în lacrimi ne plecăm   Și-n strigăt noi, Părinte,  întotdeauna stăm, Am învățat să spunem pe suflet ce avem  Ca și cum p-astă lume, doar noi, astăzi suntem.  Doar voia mea contează și ce eu îmi doresc,  Doar viața mea primează și tot ce eu poftesc, Doar eul pentru mine este învingător,   Chiar de ști că-i greșit, ba chiar îngrozitor.  Suntem siguri că totul pe lume merităm,  Chiar dacă avem păcate noi nu le regretăm,  Dorim și a noastră vrere, noi vrem s-o împlinești,  Doar ce vrem noi contează... doar pentru asta ești.                    Emilia Dinescu

 115. CONSTATARE  Doar banul și luxul contează,  E tot ce în viață primează,  Închidem ochii și visăm doar bani  Chiar dacă peste noi trecut-au ani, Avem pretenția că suntem sfinți   Și vai de noi că noi suntem părinți   Și socoteală în ceruri noi vom da,  Copii unde sunt? El ne va întreba,   Ce am făcut și ce i-am învățat,  În mintea crudă ce hrană le-am dat  Și ce am avut, în gând, pe primul loc,  Acum ei fac ce vor și viața-i joc, Căci noi așa, poate, i-am educat, Crezând că de necazuri i-am salvat.                  Emilia Dinescu

114. ÎNTREBARE   Doamne, oare cât ai să mai rabzi Și cât har, Doamne, ai să ne mai lași?   Căci noi cădem și punem zi de zi la încercare   Prin tot ce facem, stingem Duhul Tău cel mare, Pe care Tu ni l-ai trimis ca mângâiere   Să nu fim singuri  călători și cu durere, Să plângem că n-avem Mângâietor   Și să oftăm că n-avem Salvator.                 Emilia Dinescu  

113. GÂNDURI  Ne împiedicăm de trecut Și nu privim în viitor,  Vedem că am căzut,  Dar nu vrem ajutor. Strigăm că în cădere  Ne murdărim de tină,  Dar preferăm durere, Ne e teamă de lumină.  Și stăm în bezna nopții  Cu teamă în suflare, Căci știm că-n clipa morții   Avem doar o salvare.  Dar eul ne doboară  Și avem și un trecut,  Ce parcă ne omoară  Cu tot ce am făcut.  Deși cunoaștem totul, Noi nu suntem creștini   C-avem doar o dorință  Să ascundem tot ce-i spin.           Emilia Dinescu  

 112. TEAMA NOASTRĂ  Ne temem de întuneric, dar nu vrem la lumină, Ne e teamă în noapte, dar nu vrem zi senină,   Căci știm c-a noastre fapte ne osândesc la moarte, Ne e teamă de toate, ne e teamă de șoapte,  Avem păcate multe, greșeli nenumărate Și am vrea să le aruncăm, să le facem uitate,  Dar avem o conștiință ce ne mustră mereu  Și ne aduce aminte c-avem un Dumnezeu  Ce ne vrea la lumină și nu ne vrea în noapte  Și a purtat pe cruce ale noastre păcate.                  Emilia Dinescu

111. VISUL MEU Visam cu ochi deschiși, mă visam o mare poetă   Și am trăit prin vise, în viață-s repetentă,   Rămân o visătoare, visez cu ochi deschiși  Căci visul dacă moare, putem să fim răpuși,  Dar eu am doar un vis, un vis mic de poetă  Și cânt în poezie, nu să devin vedetă,  Să spun de a mea credință, să cânt de al meu crez, Să spun în vers anume, c-o cale eu urmez Și am speranță-n vise și am credință-n toate Și așa prin poezie eu tot merg mai departe.                 Emilia Dinescu  

 110. DOAR NOI Avem dorințe multe, chiar nenumărate   Și avem pretenția să le împlinești pe toate, Tot ce noi vrem, dorim ca să ne faci, Nu vrem decât să execuți și apoi să taci. Atât de mult vedem doar ce vrem noi Și am pornit cu Tine un mic război,  De ne e bine, suntem mulțumiți  Și-n fugă o rugăciune  ți-aruncăm, căci suntem fericiți,  Dar de necazul vine, ne întrebăm mereu  Ce s-a întâmplat Părinte? De ce eu? Tocmai eu?!                  Emilia Dinescu

 109. DECLARAȚIE   Eu te-am iubit încă de la început,  Te-am iubit mai mult decât tu ai știut,   Te-am iubit înainte ca tu să te fi născut  Și-n pântecele maicii tale te-am crescut,  Apoi cu dragoste eu am vegheat, Cu aceeași dragoste cu care te-am creat, Am vegheat ca pruncul să crească copil Și apoi adolescent; un om... deplin, Eu te-am iubit și am așteptat  iubire...                   Emilia Dinescu

 108. SFAT  Ce ușor e să-i critici pe cei din jurul tău,   Să vezi că au un pai în ochi; tu ai o bârnă într-al tău,   Să vezi un frate care își poartă crucea lui, Căci a venit la Domnul, fără consoarta lui Sau sora mai învârstă, cu ai săi copii în lume, Ce-n loc să îți dea sfaturi, pe ai săi să și-i adune. Nu te uita în jur și nu mai critica,  Privește doar la tine și poartă-ți crucea ta.                    Emilia Dinescu

 107. DACĂ AȘ FI FOST  Dacă aș fi fost, eu, Adam sau Eva de aș fi fost, N-aș fi căzut în plasa minciunii fără rost,  Rostită de acel șarpe cu atâta nonșalanță,   Aș fi privit la Domnul, la singura speranță.  Sau de aș fi fost eu David, așa de înțelept, Aș fi făcut în viață numai ce este drept,  N-aș fi înșelat pe nimeni și nu aș fi ucis,  Aș fi privit la Lege, la tot ce Domnu-a zis. Dacă aș fi fost eu Moise, poporu-aș fi condus,  Să vadă-n toate cele, că sunt trimis de sus, N-aș fi greșit nimic, aș fi fost răbdător   Și din pustiu, știu sigur, ieșeam biruitor. Dacă eram tâlharul, cu Domnul răstignit,   Cu mii și mii de lacrimi eu m-aș fi pocăit  Sau de aș fi fost soldatul, ce coasta i-a împuns,    M-aș fi lăsat, mai bine, să fiu eu cel străpuns.  Așa gândește omul, așa gândesc chiar eu, Așa gândim cu toții și tot greșim mereu, Noi nu suntem aceea, dar știm că au greșit   Și cu iubire mare, cu ...

106. SFAT  Dacă credeți în Dumnezeu, rugați-vă și credeți   Căci doar prin El sunteți și El vă dă putere,  Căci fără El nimic nu merge, totul piere, Rugați-vă și credeți, credeți și vă rugați.  Dacă nu credeți în Dumnezeu, ar fi bine să credeți,   Căci singuri nici nu ați fi și nu ați avea putere, Căci fără El nimic nu merge, totul piere, Rugați-vă să credeți, credeți și vă rugați.                  Emilia Dinescu  

105. DACĂ... ATUNCI  Dacă aș vedea dincolo de latura-mi lumească,  Dacă mi-aș dori mai mult să te cunosc, Atunci nimeni nu ar mai fi ca să cârtească,  Atunci, ușor, eu am să văd, am să te recunosc. Dacă aș fi un pic ca-n Sfânta Carte,  Dacă aș lupta cu mine și al meu eu, Atunci cu toții vor vedea chiar de departe,  Atunci în lupta mea, voi fi cu Dumnezeu.                    Emilia Dinescu  

104. RUGĂ  Te rog, Doamne, mă iartă căci n-am venit la Tine,  Deși Tu, zi de zi te-ai îngrijit de mine,  Nu m-ai trecut prin lipsuri și m-ai ferit de rele,  Dar eu, tot bâjbâind parcă, vedeam belele Și-n loc să vin la Tine, să cad în rugăciune,  La tot ce e lumesc, făceam eu plecăciune   Și căutam cu lumea să merg la întâmplare  Și omenește, poate, găsesc o rezolvare,  Și căutam minuni în tot ce întâlneam,  Vroiam să te cunosc, dar totuși, nu îndrăzneam, Tu, m-ai strigat pe nume, un nume urâcios  Și azi i-același nume, căci eu sunt păcătos.                 Emilia Dinescu