Poezia personală Dinescu Emilia Dana

 127. ÎNCREDINȚARE   Doamne, ai înviat și apoi te-ai înălțat,  Dar triști și singuri, Tu nu ne-ai lăsat,  Trimis-ai Duhul Sfânt, s-avem Mângâietor,   Cât te așteptăm pe Tine, al nostru Salvator,  S-avem speranță în lume, să nu ne întristăm  Atunci când din ispită în greu păcat cădem  Căci Duhul de ne mustră, încă mai este har Și lupta prin credință nu este în zadar,  Căci ai promis Tu, Doamne și este juruință  C-acel ce greu greșește, dar vine-n umilință  La cruce cu păcatul ce el l-a săvârșit,  Tu îl ierți, Doamne, sigur el este mântuit  Dacă de Tine ascultă și-n Tine se încrede, El are o casă în ceruri; și acolo tot ce vede Este curat de-a pururi, nu este întinat   Căci tot ce ai atins Doamne, rămâne în veci curat.             Emilia Dinescu

 126. RUGĂ DE MULȚUMIRE  Îți mulțumesc că mi-ai dat o grădină   Și-n ea, Tu mi-ai sădit cei trei bujori, Te rog, trimite peste ele a Ta lumină,  Să crească mari, cu Tine, a mele flori  Și întărește a lor rădăcină   În sfânt Cuvântul Tău și a Ta lumină,  Să crească mari bujori cum Ție-ți plac Și voia Ta să fie-n tot ce fac, Prin Duhul Sfânt condu-i, căci mi i-ai dat, Să-i cresc și să-i învăț ce-i bine, ce-i păcat.                Emilia Dinescu

125. ÎNTREBĂRI  Doamne, cât de greu e să ne cerem iertare De la cel ce, groaznic, l-am rănit  Și plângem, Doamne, cu lacrimi amare  Căci pentru noi pe cruce ai murit.  Dar dacă noi pe Tine mereu te răstignim   Prin tot ce facem, Doamne, prea mult te chinuim, Cum m-ai poți oare pământul acesta să îl rabzi? Și harul în dreptul nostru cât ai să îl mai lași?                Emilia Dinescu  

 124. DORINȚĂ PENTRU COPILAȘII MEI Ca orice mamă, aș vrea c-ai mei copii s-asculte  Glasul divin; nu vreau să le dau sfaturi multe  Căci eu sunt om și-i omenește să greșești,   Poate mai mult, atunci când binele-l dorești,   Căci omenește și lumește un lucru îți pare bun,  De aceea multe lucruri nu vreau să le spun,  Dar plâng, suspin și cad în rugăciune,  Ce nu le spun lor, Ție îți pot spune  Și vreau ca-n toate să faci cum dorești   Și pentru împărăția Ta, prin mine, Tu să-i crești,  De aceea un singur sfat am să le dau,  Să poarte cu credință în suflete ce au,  Cuvântul sfânt să învețe și voia Ta să facă,  Să meargă cu Isus, pe cale să le placă,  Să aibă în gând dreptatea și-n față adevărul   Căci vei veni curând să-ți iei acasă poporul Și o veșnicie atunci cu Tine noi vom sta Căci cei mai bun pe lume, doar Tu, lor le poți da.            Emilia Dinescu

 120. VREMEA-I TRECĂTOARE   Vreme trece, vreme vine și trece pe lângă mine,  Trece timpul neîncetat; zi și noapte au plecat,  Tot mereu s-au adunat, zile multe, apoi ani, Au trecut, parcă au zburat și pe mine m-au lăsat  Fără vlagă și putere, numărând zilele mele,   Multe, multe am adunat, dar cu nimic m-am aflat  Căci omul e trecător și prin viață zburător,   Ca o petală de floare, se usucă și apoi moare,  Ca un fir verde de iarbă, se trece mult prea degrabă,  Ăsta-i omul, un nimic și altceva n-am să mai zic  Căci ușor vremea ne trece și anii ori să ne aplece,  Poate atunci, o să gândim, dacă așa vrem să sfârșim .            Emilia Dinescu

 123. RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE   Doamne, îți mulțumesc căci multe mi-ai iertat  Și tot ce am greșit în marea uitării ai aruncat  Și nu m-ai pedepsit, ba chiar m-ai binecuvântat   Ca să înțeleg că m-ai iubit și m-ai salvat,  Ca să pricep că Tu ești bun, te-ai îndurat  Și mult, prea mult Te-ai sacrificat, Când crucea-n locul meu Tu ai purtat  Și ocara întreagă asupra Ta, Tu ai luat Și-n locul meu păcatul pe cruce ai purtat,  Ca să înțeleg ce mult eu am contat, Doar pentru mine ai murit și m-ai salvat  De moarte... Tu la viață m-ai chemat  Și viața veșnică în dar mi-ai dat.  Acum am înțeles și cred și am acceptat Căci nu există dar mai minunat  Și știu că prin credință și ascultare m-ai salvat.                  Emilia Dinescu

 122. UN ULTIM RĂZBOI   Doar un război va fi la urmă, așa se pare, Din cer va coborî pe nori o oaste mare, Da, mii de îngeri ce vor veni să-i ia acasă   Pe acei ce-s gata pregătiți, ca o mireasă,  Pe acei ce au așteptat cu-n dor nespus de mare Să vină al lor Mire-n această sărbătoare,   Pe cei ce vor cânta  imnuri și osanale  Și vor avea coroana la picioarele Sale.                 Emilia Dinescu

 121. ÎNTREBĂRI  Doamne, tot ce avem, ne-ai dat Tu, nimic nu-i al nostru,  Dar oare meritam ca propriul Fiu să-l dai în locul nostru,  Oare El, cel fără de păcat și fără vină, a meritat Când crucea a purtat și a luat al nost' păcat, a meritat? Oare așa de păcătoși cum suntem, vom vedea vreodat' Ce sacrificiu mare Tu ai îndurat când ne-ai creat  Căci ai știut de la început, din veșnicii ai pregătit un plan,  Oare era mai bine dacă primeam ce meritam? Sunt mii de întrebări ce mi le pun fără vre-un rost, Căci Tu ești Creator, ești Dătător, dar și Judecător   Și acum ne dai din plin căci ne-ai creat, ai Tăi copii, Dar oare mai e har, mai e timp de întrebări?                  Emilia Dinescu

119. TU MI-AI VORBIT  Doamne, am visat într-o noapte Cele mai frumoase șoapte  Pe care Tu le spuneai,  Pentru mine le rosteai  Și pe nume mă strigai,  Mă strigai cu glas duios Pe mine, un păcătos,  Mă strigai cu glas divin  Ca să las tot ce e chin Și la Tine ca să vin Și doar Ție să mă închin,  Căci Tu ai un dar să-mi dai Și o căsuță sus în rai. Dar oare chiar am visat  Sau pe mine m-ai strigat,  M-ai strigat cu al meu nume,  Ca să nu mai pot eu spune Că eu nu te-am cunoscut Și Cuvântul n-am știut,  Mie, azi, Tu mi-ai vorbit Și mi-ai spus ce ai pregătit   Pentru cel ce-i credincios  Și trăiește cuviincios.               Emilia Dinescu  

 118. CE E OMUL PE PĂMÂNT   Ce e omul pe pământ?  Este doar o frunză în vânt  Sau un bulgăre de tină, Dacă nu este-n lumină, Este doar un abur mic, Pot spune că e nimic  Dacă pe Isus nu-l are, El se naște și apoi moare, Dacă nu are credință,  Trăiește c-o suferință,   Dacă nu are speranță,  N-are nici un rost în viață,   El este un trecător,   Prin viață ca călător  Și umblă ca un hoinar  Fără să aibă habar  Și să știe ce a pierdut  Căci pe Isus nu l-a vrut,  A zis că-și trăiește viața   Care se rupe ca ața  Și apoi, totul ia sfârșit   Și constată că-i... nimic.                  Emilia Dinescu

 117. AVEM PĂCATE   Ne împiedicăm de lucruri prea mărunte   Și facem fapte ce n-ar trebui făcute   Și spunem vorbe care dor și omoară  Și avem gânduri care ne doboară,   Căci suntem păcătoși și avem păcate,   Noi recunoaștem, altfel nu se poate  Să avem locul pregătit în cer Și de aceea, multe suflete azi pier.              Emilia Dinescu