Încredințare

 127. ÎNCREDINȚARE  

Doamne, ai înviat și apoi te-ai înălțat, 

Dar triști și singuri, Tu nu ne-ai lăsat, 

Trimis-ai Duhul Sfânt, s-avem Mângâietor,  

Cât te așteptăm pe Tine, al nostru Salvator, 

S-avem speranță în lume, să nu ne întristăm 

Atunci când din ispită în greu păcat cădem 

Căci Duhul de ne mustră, încă mai este har

Și lupta prin credință nu este în zadar, 

Căci ai promis Tu, Doamne și este juruință 

C-acel ce greu greșește, dar vine-n umilință 

La cruce cu păcatul ce el l-a săvârșit, 

Tu îl ierți, Doamne, sigur el este mântuit 

Dacă de Tine ascultă și-n Tine se încrede,

El are o casă în ceruri; și acolo tot ce vede

Este curat de-a pururi, nu este întinat  

Căci tot ce ai atins Doamne, rămâne în veci curat.

            Emilia Dinescu