De ce doar tu?
132. DE CE DOAR TU? Tu ești mântuit și fericit, se pare, Dar unde ți-s copii oare?! Prin țări străine își făuresc palate, Muncind și săvârșind grele păcate. Oare de ce nu-ți pui nici o întrebare, Cu sufletul de ce nu umbli-n depărtare, Primești ce ei îți dau; sunt daruri scumpe, De ce oare din piept inima nu ți se rupe? De ce nu te gândești că-i ban murdar Și de păcat mânjit e al său dar? Tu ești mântuit și fericit, se pare, Dar inima din piept oare nu doare Când în păcat al tău părinte moare Și pare că nu are bietul o salvare, Căci umblă prin bodegi și crâșme ades Și în pahar el dă vieții un sens Sau prin parcuri se distrează bârfind Și cu vorba îl auzi ades lovind, De ce nu te gândești că azi îi ai Și trebuie să le vorbești mai des de rai? Tu ești mântuit și fericit, se pare Și aștepți, sperând să pleci în misiune, în lucrare, În țări îndepărtate să vorbești de Isus, Dar oare cum mai poți privi în sus, Când ai vecini ce nu cu...
