Cugetare

 168. CUGETARE

Trestia frântă n-o va zdrobi

Și mucul care mai arde încă nu-l va stinge, 

E un verset melodios ce vrea să strige, 

Căci ca păstorul care se află în pustie

Și încearcă ca o trestie să reînvie  

Credința sa cântată într-un imn,

Cântat c-un simplu fluier... imn divin, 

C-un fluier ce-i făcut din trestie de el,

O trestie ce fost-a frântă de un vânticel.

Te-ai simțit vreodată ca un muc care mai fumegă? 

Chiar înainte de a te întoarce la Dumnezeu, 

Căci erai departe de Dumnezeul copilăriei tale

Când flacăra inocenței din tine s-a stins,

Lăsând în urmă un fum respingător,  

Dar chiar atunci găsit-ai ajutor,

Căci fumul este ultimul strigăt de ajutor al unei flăcări, 

Fumul miroase înțepător și ustură ochii,

Dar unde este fum este și foc

Și flacăra plăpândă care se zbate să crească,

Va deveni curând o vâlvătaie luminoasă.

               Emilia Dinescu