Să călcăm pe urmele Lui

 155. SĂ CĂLCĂM PE URMELE LUI 

Mă întreb: calc pe urmele lui Hristos

Sau sunt departe, mult prea departe de El?

Da, știu, eu sunt un creștin păcătos, 

Dar cred și vreau să fiu lângă  Hristos.

Nu vreau speranțe efemere și deșarte,

Vreau mântuirea ce-i promisă în Carte, 

Nu vreau decât să fiu un miel în turmă, 

Căci va veni și ziua cea din urmă, 

Și vreau cu El să fiu pe cale,

Căci El e drept și nu vrea să ne înșele, 

În palmele străpunse de cuiele bătute 

Stă nume scrise, multe și mărunte 

Și-i scris și numele ce-l port eu, cu rușine, 

Căci păcătos mă cheamă, chiar pe mine,

Dar știu că-s scris în Carte și în palme,

Și haina mi-e spălată și fața mi-e curată, 

Căci El muri pe cruce ca eu să fiu salvat

Și a înviat pe urmă, El fără de păcat, 

Ca să înviem, asemeni și noi, cei păcătoși, 

Și să avem credință, să fim cei credincioși, 

Căci El nu vrea să facem nimic prea greu pe lume,

Ci vrea doar cu credință să îi călcăm pe urme.

           Emilia Dinescu