Un joc...

 144. UN JOC...

Doamne, ce ne mai place să ne jucăm, 

Să ne jucăm cu viața noastră efemeră.

Luăm totul ca pe un simplu joc de noroc,

De parcă n-ar fi veșnicia noastră în joc

Sau poate că ne place minciuna cea mizeră

Și-n joc... jucăm pe veșnicie; sperăm... să trișăm.

Dar nu e loc de așa ceva că totu-i serios 

Și-n joc de am intrat, noi trebuie să mizăm,

E grav, căci noi mizăm pe ce credem că avem, 

Și-n joc, și-n joacă pe noi înșine ne pierdem, 

Căci chiar dacă mai pare că, încă mai jucăm,

Noi am pierdut chiar totul, și-i tare dureros.

               Emilia Dinescu