Poezia personală Dinescu Emilia Dana

 280. ÎNTREBĂRI  E frig, zăpada-i mare în ogradă, Un câine latră cu nasul zgribulit în blană. E iarnă. O nouă iarnă a început acum Și parcă am fi la început de drum,  Ne bucurăm intens c-a nins întâia dată,  Ne bucurăm c-o să avem crăciunul cu zăpadă. Dar ce-i crăciunul? De unde vine această sărbătoare? Și ce-s atâtea obiceiuri, de unde ne vin oare? Ne-am întrebat vreodată?! De nu vă întreb acum... De unde vine Moș Crăciun? Vă rog să-mi spuneți... de știți... Aștept răspuns! Eu am citit în Biblie și nu stă scris, Nici de crăciun, nu am citit nimic Sau de obiceiuri ''sfinte'' ce să zic,  Da, am citit că s-a născut un Prunc, Dar nu e dată data-n care s-a născut  Și nu-l chema Crăciun, era Isus, Fiul lui Dumnezeu, născut de sus, De aceea mă întreb și vă întreb Și de se găsește unul înțelept, De are un răspuns, îl rog acum, Să mi-l spună și mie... aștept... oricum...                  Emilia Dinescu

 279. DE AM LUMINA De am lumina așa cum felinarul luminează În întunericul cel negru, noi de am fi O pâlpâire a unei lumânări ce doar veghează, Dar noi stăm stinși, ca mortul printre vii Și avem pretenții ca doar o simplă rază S-o vadă cei din jur ca un semn, În viața asta atât de întunecoasă, Să luminăm măcar puțin, puțin.                  Emilia Dinescu

 278. AM UITAT  Doamne, iartă-mă, nu m-am rugat  Așa cum, chiar, a trebuit,   Pot spune chiar că am uitat,  Am neglijat că m-ai iubit  Și-n locul meu, Tu ai murit, Deși eu nu am meritat,  Tu ai murit și m-ai salvat, Dar... am uitat să-ți mulțumesc   Și am uitat chiar să primesc Ceva ce n-am cum să plătesc   Și-n veci, Tu vrei ca să trăiesc.               Emilia Dinescu

 277. CE SERBĂM NOI OARE? A început să ningă,   Ninge cu putere, A venit și iarna, Ce mare placere! Numai sărbătoare  Întruna va fi, Nu va fi durere, Numai bucurii, Căci începe, frate, Chiar de la început,  Ne apucăm, anume,  Daruri de făcut,   Căci Crăciunul vine,  Mare sărbătoare,  Ce serbăm anume, Știm acum, noi oare?            Emilia Dinescu

 276. AJUTĂ-MĂ LA             TOȚI SĂ SPUN Doamne, strig la Tine,  Te rog, să mă ajuți,  Să-i ajut pe mulți   Ca să te cunoască   Și să te slăvească,  Să te aibă Domn, Căci ca simplu om,  Eu nu am putere, Tu știi a mea vrere, Tu știi al meu zel, N-am decât un țel  Atât cât trăiesc,  Vreau să te slăvesc   Și la toți să spun Cât ești Tu de bun, Căci Tu ai murit,  Ai fost răstignit   Ca un păcătos,  Fiindcă ești milos Și Tu ai dorit Să n-aibă sfârșit,   Viața pământească  Să nu se sfârșească Și ai înviat,  Pe noi ne-ai salvat,  Noi n-am meritat,  Te-ai sacrificat  Și apoi ne-ai dat,  Un Mijlocitor S-avem ajutor Și nu ne-ai lăsat   Și nu ne-ai uitat,  Ci doar ai plecat  Lângă Tatăl Tău,  Lângă Tatăl meu, Să ne pregătești  Căsuțe cerești, Să ne dăruiești Coroane cerești.          ...

 275. RUGĂ PENTRU REVISTA ÎMPREUNĂ   La ceas de seară să cădem în rugăciune,  Să ne rugăm din inimă, anume, Pentru revista Împreună și toți acei  Ce au sponsorizat cu bani, dolari sau lei, Să ne rugăm pentru acei ce timp au pus Și cu sudoare revista ne-au adus. Să ne rugăm ca cei ce o primesc Să o citească cu mare interes  Și apoi s-o dăruiască mai departe,  Căci astfel, iau și ei puțină parte La marea lucrare ce o face Al nostru frate, cu dragoste și pace. Să ne rugăm seara și dimineața   Pentru revista ce ne mângâie viața,   Prin ea, noi prieteni toți am devenit,  Să ne ajute Domnul să fim pân' la sfârșit.                 Emilia Dinescu

 274. LA MULȚI ANI, ÎN VEȘNICII! Încă un pas pe scara vieții,  Încă o treaptă astăzi urci, Să urci pe scara tinereții   Pe care a urcat Isus.  Să-ți fie gândul ca și voia, Doar spre un țel tu să privești,  Iar țelul fie-ți veșnicia, Ce-i pământesc să nu privești. Să ai puterea să iubești  Și vocea ta să fie lină,  Cu cântecul să încălzești,  Să-ți fie viața numai tihnă  Și grijile să lași deoparte,  Căci Domnul nostru ne-a promis  Că El ne va purta de grijă,  Să stăm numai la ce e scris Și orice ar fi, privește-n urmă,  Apoi privește-n veșnicii, Să știi că Domnul are milă  Și vrea cu El în veci să fi.               Emilia Dinescu

 273. SĂ-L IUBESC  Stăteam odată gânditor  Și mă întrebam de ce trăiesc?  Un glas de înger mi-a șoptit: Să lupt, să sper și să iubesc,  Căci pentru mine a murit  Și s-a jertfit Isus,  În palme-i scris numele meu  Și-n cartea vieții, sus, De aceea eu, acum iubesc  Și tuturor le spun, Isus pe cruce s-a jertfit  Și încerc să fiu mai bun, A treia zi a înviat,  Acum eu îl slăvesc  Și apoi la ceruri s-a înălțat, Iar eu îl preamăresc,  Căci știu că va veni curând,  Acasă să mă ia, Căci El mi-a pregătit un loc Și nu pot altceva, Decât să îl iubesc acum  Pe cel ce veșnic m-a iubit  Și tuturor din jur le spun Și pentru tine a murit,  Deci hai, primește-l nu mai sta, Primește jertfa Sa, Acceptă, predă-i inima, Căci El doar asta vrea.              Emilia Dinescu

 272. RUGĂ DE MULȚUMIRE   Tată ceresc, îți mulțumesc,   Tu m-ai purtat pe brațe și m-ai ocrotit,  În ceasul greu m-ai binecuvântat,   Nu m-ai lăsat, ci mi-ai vorbit  Ca să înțeleg că nu m-ai părăsit  Și chiar de eu m-am răzvrătit... Tu m-ai iubit.                    Emilia Dinescu

 271. SCRISOARE  Gânduri citite, Gânduri simțite,  Toate le-am scris,  Ți le-am trimis  Să le citești  Și am dorit  Ca ce ai citit Să te ajute,  Să te întărească, Putere să-ți dea, Credința să-ți crească  Și zi de zi,  Un gând ți-am trimis,  Un gând eu am scris,  De nu l-ai primit  Și ți l-ai dorit Și m-ai anunțat, Eu gândul ți-am dat Printr-un mesaj  Fără deranj. De te-am deranjat Și m-ai anunțat, Eu nu ți-am trimis  Mesajul ce am scris  Căci n-am vrut să fiu Un ghimpe, un scai,  Necazul ce-l ai, Am vrut să te întăresc,   Căci mult eu doresc  Ca adevărul curat Să fie aflat Și pentru tine  Să fie un bine,   De tu îți dorești,  Eu azi mă opresc  Doar să-mi dai de știre  Și eu fac oprire Și nu îți mai scriu,  Doar o să mă rog Și fac ce mai pot.        Emilia Dinescu

 270. RUGĂ DE MULȚUMIRE   Îți mulțumesc, Tată,  Îți mulțumesc încă o dată, Îți mulțumesc pentru tot, Chiar dacă, se pare, că nu pot, Singur nu pot, dar Tu mă susții   Și-ți mulțumesc și strig... rămâi.                Emilia Dinescu

 269. PĂȚANIE  Un om de rând și fără carte,  Având, se pare, un necaz prea mare Se îndreptă spre un vecin, sperând salvare, Căci îl știa creștin și avea și stare, Își spuse păsul și apoi spuse spășit: -Te rog, poate-mi găsești o rezolvare  Și am să caut, să fi răsplătit. La care el, creștinul, răspunse cu fală: -Tu crezi că de a ta răsplată mă împiedic eu? Nu ai aflat că am muncit prin lumea toată  Și am avere și am și bănet cât vreau? -Eu am știut, răspunse amărâtul,  Și am sperat, la tine, la un ajutor,  Eu nu am vrut pomană, nu sunt mândru,   Dar am sperat... degeaba... pot să mor.                    Emilia Dinescu

 268. CAUT IUBIRE  Arunc o privire,  Caut iubire Să umplu un vas, Să fie chiar ras, Vasul e un trup Ce aș vrea sa îl rup,  Să nu mai urască   Ci doar să iubească,  Tot ce e în jur  Să fie mai pur, Să nu mai privească,  Să nu mai greșească, Să nu mai cârtească,  Să nu mai bârfească.             Emilia Dinescu

 267. HAINA CURATĂ  Haina mi-e pătată, la Tine vin, Isuse,  Mi-o speli, mi-o faci curată cum n-a mai fost nicicând, Cum pot să salt eu capul și să privesc la Tine  Când eu te-am pus pe cruce și coasta ți-am împuns? Eu sunt de vină, Doamne, căci ai purtat cununa  De spini pe fruntea-Ți lată, și bice ai primit,  Eu sunt de vină, Doamne, că haina mi-e pătată,  Prin meritul Tău, Doamne, acum m-ai curățit.                Emilia Dinescu

 266. AȘ VREA  Aș vrea să-mi dizolv sufletul în mesaje, Mesaje de iubire trimise către lume, Ca să mă contopesc și să iubesc  Așa cum m-ai iubit pe mine, Tu, Isuse,  Aș vrea să pot spune lumii întregi a Ta iubire,  S-o strig, să se audă-n întreg mapamondul,  Dar n-am putere, decât să vorbesc de Tine  La cei din jur, printr-un mesaj ce a fost și pentru mine,  Doar un mesaj, trimis gură din gură,   Dar un mesaj plin doar de iubire,  Căci cel mai sfânt de-ar fi, nu te-ar iubit pe Tine  Cum Tu ai iubit, Isuse, pe cel mai păcătos.                  Emilia Dinescu

 265. RUGĂ  Dă-mi putere să merg mai departe,  Să mă ridic când cred că nu se poate, Ajută-mă să mă ridic, să nu mai cad,  Eu vreau să fiu cu Tine, nu să cad.                 Emilia Dinescu

 264. VIS SAU REALITATE  Închid ochii,  Visez sau nu, Îmi poți spune tu, Căci ești în visul meu,   Mereu. Visez cu ochi deschiși   Sau nu e vis, Ci realitate,  Nu știu, din păcate...             Emilia Dinescu

 263. LACRIMI  Lacrimi de jale,  Lacrimi de dor,  Varsă-n popor  Cel ce așteaptă,  Privirea-și îndreaptă  Pe cer să zărească  Pe Cel ce a promis Și-n Carte e scris Că stă ca să vină,  Puterea divină   Cu a Sa judecată, Curată și dreaptă.         Emilia Dinescu

262. RUGĂCIUNE  Mă încredințez cu totul Ție Și tot ce am, al Tău, eu vreau să fie Că tot ce e al Tău, va dăinui în veci, Prin viața asta trecătoare când petreci, Ajută-mă, să-ți dau tot ce eu sunt,   Să nu opresc aparte nici un simțământ,    Să fiu al Tău cu tot ce am în mine,  Ajută-mă să vin, așa cum sunt, la Tine.                   Emilia Dinescu  

 261. ÎN LOCUL MEU  Cine să moară în locul meu?  Pe cruce Tu, un Fiu de Dumnezeu,  În locul meu, pe cruce, ai murit,  Deși nu am cerut, Tu Te-ai jertfit.  Mi-ai oferit în dar, măreață viața Ta,  Mai pot o clipă, asta eu uita? Căci ai murit pe cruce-n locul meu  Tu, cel fără păcat, Tu, Fiu de Dumnezeu.                   Emilia Dinescu

 260. ÎȚI MULȚUMESC   Doamne, îți mulțumesc,  Că te iubesc și zilnic cresc, Lângă Tine nu mă ofilesc, Ci mult mai mult rodesc,  De aceea, Doamne, îți mulțumesc.                    Emilia Dinescu

 259. ÎN LOCUL MEU  Am ajuns la piciorul crucii  Și m-am uitat în sus,  În locul meu, Tu erai pus, O, scumpul meu, Isus. În locul meu, Tu ai murit  Ca eu să fiu salvat, Deși eu nu am meritat,   În locul meu, Te-ai dat. Nu știu de pot să-ți mulțumesc,   Dar știu, atât să fac,  De jertfa Ta am să vorbesc  Și nu am să mai tac.               Emilia Dinescu

 258. RUGĂCIUNE    Doamne, azi mi-ai vorbit,  Cum pot să-ți mulțumesc?  Nu am cuvinte să spun ce simt, Dar știi cât te iubesc.  Îmi pare rău, că am greșit  Și iar te-am supărat,  Sunt întristat, căci e cumplit,  Doar eu sunt vinovat. Căci am promis să nu greșesc,  Dar eu greșesc mereu,  Isuse, eu te răstignesc  Și asta-i tare greu.  Ajută-mă, prin harul Tău, Eu știu că sunt salvat,  Ajută-mă, s-ascult mereu  Cuvântul ce l-ai dat.            Emilia Dinescu

257. SUNT CĂLĂTOR   Sunt călător, Doar călător Pe un vapor  Ce plutește-n derivă Pe o mare agitată, Ce se numește viață.  Depinde de mine,  Doar eu aleg,  De merg o singură dată  Și apoi mă opresc,  Căci s-a sfârșit drumul,  Sau călătoresc o veșnicie   Alături de Isus,  Căci eu sunt călător, Pe un vapor, Vaporul credinței îl aleg, Cu el vreau eu să merg Pe o mare adevărată  Ce se numește viața veșnică.                  Emilia Dinescu  

 256. UMBLAM RĂTĂCIND   Umblam rătăcind prin lume,  Mă îndreptam, nu știu anume,  Dar eu mergeam, nu îmi păsa  Drumul acela de bun era,  Până într-o zi când rătăcind, Mergeam agale, nimic găsind,   M-am întrebat ce îmi doresc  Și am hotărât să mă opresc  Și m-am oprit și am aflat  Un nou drum; eu m-am îndreptat,  Pe noul drum eu am pășit   Și acum sunt un om fericit.                 Emilia Dinescu

 255. UN VIS DESPRE RAI Vrei să închizi ochii o clipă   Și să visezi, dar nu ești dumirită,  Ți-e teamă de visul ce-l ai, Ce vei visa de nu va fi rai? Gândește, acum că nu este vis, Citește în Carte, acolo e scris, Da, raiul există că e o cetate,  Ce e descrisă în ultima carte,   E o cetate ce o vei zări   Când îngeri pe nouri tu vei privi,  E o cetate de aur curat,  O simplă cetate, cum nu ai visat.                    Emilia Dinescu

 254. AȘ DORI Aș dori să înțeleg   Cum să merg,  Ce să fac Să nu greșesc  Când gândesc,  Când vorbesc, Când muncesc.       Emilia Dinescu

 253. VORBESC LIVEZILE  Vorbesc livezile când bate vântul  Și frunzele grăiesc sau este gândul, Ce trece agale și ne vizitează  Duhul să vadă conștiința de e trează, Să vadă, anume inima ce spune  Când vede prin livadă o minune,  Că e minune, că pomul înflorit,  Mai ieri, acum e plin de fructe, a rodit.  Oare în inimă e floare sau e rod? Aș vrea ca asta să o spun, dar eu nu pot, Căci nu știu dacă s-a produs minune Sau doar în inimă crescut-a un mărăcine, Eu nu știu floarea ce a fost, de a rodit Sau s-a trecut și acum s-a veștejit.               Emilia Dinescu

 252. AM VRUT LIBERTATE  Am vrut libertate,  Acum, noi avem,  Suntem liberi,  Facem ce vrem,  Libertatea noastră   E prost înțeleasă,  Am vrut libertate,  Dar suntem captivi, Mai rău ca înainte,  Suntem cuprinși   De griji și necazuri, Parcă un blestem  Se abate, acuma, Pe unde mergem,  Suntem prizonieri, Dar ce e mai grav, Noi credem că liberi Suntem și avem, O libertate prost înțeleasă, Căci suntem liberi, Liberi "prizonieri ".         Emilia Dinescu

 251. AJUTĂ-MĂ  Doamne, ajută-mă să nu răspund urii cu ură Și umple-mi inima cu dragoste și cu căldură,  Ajută-mă, ca răul din jur să nu-l privesc, Să văd în jur, doar ce-i frumos, dumnezeiesc,  Ajută-mă, s-alung ce-i rău și ce-i murdar  Și să mă umplu, Doamne, de al Tău har, Ajută-mă, ca să iubesc pe orișicine,  Căci știu că m-ai iubit întâi pe mine.                Emilia Dinescu

 250. RESPIRI RUGĂCIUNE  Respiră sufletul,  Respiră gândul, Respiră inima, Prin rugăciune  Respiri și tu Respirația cerului,  Fără de ea Nu ai exista,  Nu ai trăi, Tu ca un om Plin de conștiință   Și de voință.          Emilia Dinescu

 249. VIAȚA MEA  Demult, eu am venit pe lume într-o toamnă,  N-am fost dorită decât de a mea mamă, Apoi un tată eu pe lume am avut Și lângă patru frați mai mici eu am crescut.  Eram beteagă și din ce creșteam  Eu, complexată și închisă în mine deveneam, Căci am plecat la școală, copiii mă jigneau,  Ei îmi spuneau bastard; sau șchioapa mă strigau, Dar am crescut și am vrut să învăț,  Căci mă vedeam învățătoare, copiii să răsfăț,  La pedagogic, însă nu am fost primită,   Căci eram șchioapă și de sport eram scutită,  Așa că eu liceul l-am făcut, l-am terminat  Și apoi ca vânzătoare la magazin eu am lucrat,  Spuneam că niciodată n-am să mă mărit   Până în clipa când pe el l-am întâlnit  Și-n sufletul meu trist, el loc gol a găsit  Și totul s-a schimbat căci m-am îndrăgostit   Și doar după o lună ne-am și căsătorit.  Anii au trecut, timpul trecea, Dragostea noastră creștea și ea, După un timp,...

 248. PLOAIA DUHULUI SFÂNT  Cerul plânge peste pământul însetat,  Plouă mărunt peste întregul sat,  Trimite ploaia Duhului Tău sfânt  Peste poporul Tău, în rugă așteptând, Așa cum plouă în grădină și-n livadă  Ca rodul să se facă, să se coacă,   Așa trimite ploaie de Duh Sfânt   Peste ai Tăi copii ce așteaptă, tot cântând.                 Emilia Dinescu

 247. RUGĂ PENTRU FAMILIE  Doamne, adună-mi Tu, lacrimile,  Căci Tu le știi câte-s vărsate   Și împlinește-mi rugile, Căci Tu știi numele strigate Și adună-mi rudele,  Căci sunt toate împrăștiate. Adu-le, Tu, la casa Ta, Pe mama mea, surorile,  Adună Tu în turma Ta, Pe tatăl meu și fratele  Și te rog, Doamne, nu-l uita Pe cel mai mic și bolnăvior - tot fratele.  Te rog, adună-n turma Ta, Băieții ce Tu mi i-ai dat  Și te rog, Doamne, nu-l lăsa  Pe tatăl lor, soțul meu drag, Pe mama lui, e soacra mea  Și sora lui, cumnata mea. Adună-mi, Doamne, rudele,  Pe nepoței și verișoare,  Mătuși și unchi și verișori, Adună-i Tu la casa Ta  Pe toți cei din familia mea, Să fim în cer cu toți aș vrea.             Emilia Dinescu

 246. ÎL LAUD PE DOMNUL  De mi-aș aduna gândurile   Ce rătăcesc aiurea, fără rost, De mi-aș găsi cuvintele  Ce stau îngrămădite, parcă-n glas, Aș lăuda zilnic pe Domnul... Și tot îl laud... nu mă las, Deși gândurile-mi rătăcesc  Și vorbele nu le găsesc, Îl laud doar cu inima,  Căci El s-a cuibărit în ea.               Emilia Dinescu

 245. VREAU SĂ POVESTESC  Îți mulțumesc că sunt  Călător pe pământ,   Dar vreau să călătoresc   Și țelu-mi să împlinesc,  Să spun tuturor  De al meu Salvator  Care s-a jertfit,  Pe cruce a murit  Ca eu să trăiesc   Și să povestesc,   Să spun că a înviat  Și apoi s-a înălțat,  Curând va veni Aceasta, s-o știi,   Căci El ne-a promis  Și așa este scris.           Emilia Dinescu

 244. CA STELELE SĂ LUMINEZ Ridic privirea spre cerul înstelat  Și văd minunile din spațiul ce ai creat, Sunt stele, miliarde, pe bolta cerească  Și toate luminează ca să-ți mulțumească.  Eu cum să-ți mulțumesc că m-ai creat  Într-un mod atât de simplu, dar de minunat, Ajută-mă, să luminez ca stelele din univers Și slavă să-ți aduc prin al meu vers.                  Emilia Dinescu

 243. AJUTĂ-MĂ  Doamne, ajută-mă să mă ajut pe mine,   Ajută-mă să mă ridic când cad, Ajută-mă să mă ridic, să nu mai cad, Ajută-mă să fiu dup-al Tău plac, Ajută-mă, ca voia Ta să fac, Ajută-mă, la cruce eu să vin, să stau, Ajută-mă, ca lângă tronul Tău să stau, Ajută-mă, cu Tine-n veci să fiu.                 Emilia Dinescu

 242. IUBIREA TA Tu nu iubești păcatul, Iubești pe păcătos,  Ce pot să spun, acuma Nimic nu-i mai frumos Decât iubirea toată   Pe care Tu ne-o dai, Privind în urmă, Tată,  Eu văd că mereu stai Lângă copilul care  N-ascultă, e răzvrătit  Și aștepți, cu a Ta răbdare,  Să fie mulțumit,   Căci îl iubești, o, Tată,  Cât e de păcătos Și-l vrei în a Ta turmă  Pe micul om fricos.            Emilia Dinescu

 241. ÎȚI MULȚUMESC  Îți mulțumesc pentru această dimineață minunată, Mirosu-mbietor cu care teiul mă îmbată,  Natura e sublimă, grădina frumos îmbrăcată,  Îți mulțumesc că soarele pe cer se arată. Cu toate astăzi, Tu m-ai binecuvântat  Ca să înțeleg că, deși eu n-am meritat,  Tu m-ai iubit, nu m-ai uitat  Și semnele acestea mi le-ai dat.  Îți mulțumesc și-ți spun că te iubesc,  Natura toată în jur eu o privesc Și-n toate, doar pe Tine te zăresc,  De aceea eu nu pot decât să-ți mulțumesc.                   Emilia Dinescu

 240. SUNT VINOVATĂ Dacă aș aduna lacrimile pe care le-am vărsat,   S-ar strânge un lac mare, căci multe am adunat,  Dar eu sunt vinovată, căci eu mi-am creat, Cu tot ce am greșit și cu al meu păcat,  Aceste suferințe și tot ce am îndurat,  Doar eu sunt vinovată și am mare păcat,  Căci am greșit, adesea și mult te-am supărat.                  Emilia Dinescu

 239. SUNT O OAIE Sunt o oaie rătăcită, Dar o oaie mult iubită,  Păstorul m-a căutat  Și în turmă m-a luat,  De păcat m-a curățat,  O haină nouă mi-a dat.  Eu cum pot să-i mulțumesc  Și cum pot să îl slăvesc   Că sunt o oaie rătăcită, Dar o oaie mult iubită.               Emilia Dinescu

 238. AJUTĂ-MĂ SĂ SPUN Ajută-mă, o, Tată, să mă adun Și tuturor de cruce să le spun,  Căci Tu, pe mine mult mai m-ai iubit,  Pe Fiul Tău, în locul meu, pe cruce l-ai jertfit,  În locul meu, păcatul l-a purtat,   Ajută-mă, să spun cum m-ai salvat  De moartea cea de veci, de al meu păcat.                  Emilia Dinescu

 237. DOAMNE, TU... Doamne, Tu ne-ai binecuvântat   Și noi căzut-am în păcat,  Doamne, Tu ne-ai iubit  Și noi, iar am păcătuit, Doamne, Tu ai venit pe pământ   Și noi ți-am sigilat al Tău mormânt,  Doamne, Tu pentru noi ai murit  Și noi nu ți-am mulțumit, Doamne, Tu pentru noi ai înviat,   Dar noi, se pare, asta am uitat,  Doamne, Tu pentru noi ai să revii, Căci noi suntem pe veci ai Tăi copii.                 Emilia Dinescu