Credința străbunilor

 187. CREDINȚA STRĂBUNILOR  

Arareori ți-e dat să vezi așa credință vie

Cum o aveau străbunii tăi, în cea copilărie,  

Era curată și învățau și pe alții ca să creadă 

Și sincer, ei se bucurau ca bine să îi vadă, 

Nu se urau și nu-și doreau mai bine ca să fie,

Se bucurau, se ajutau, trăiau într-o frăție, 

Erau creștini și se iubeau cum i-a învățat Isus, 

Nu își doreau decât să vadă patria de sus.

              Emilia Dinescu