Întoarce-te fetiță

 291. ÎNTOARCE-TE FETIȚĂ 

Întoarce-te fetiță, întoarce-te acasă,

La maica ta ce plânge și lacrima-i brăzdează 

Obrazul fin ce-l sărutai odată, 

Întoarce-te, fetiță și fi ca altădată,   

Copilul inocent și pur al lui Hristos, 

Ce brațele-i împreuna-i frumos 

Și o învăța-i, anume, să se roage 

Și îi spuneai o rugăciune cum se face,

Exact așa cum scrie-n Cartea Sfântă, 

Să îngenunche și cu vorbă blândă,  

Doar să vorbească cu Isus și atât, 

Căci El ascultă sincerul cuvânt. 

Întoarce-te fetiță, căci ea mereu se roagă 

Și vrea ca-n casa sfântă pe tine să te vadă

Și vrea să lași păcatul și viața de hoinar, 

Să vii acasă, scumpo, și să primești în dar, 

Să vrei tu, mântuirea cum o vroiai odată, 

Căci Domnul a murit și încă te așteaptă,  

Căci a-nviat, fetiță și plata Sa e dreaptă, 

El te vrea pentru Sine, căci Domnul e gelos,  

Întoarce-te fetiță, acesta-i dar frumos 

Și nu contează banul și nici ce ai făcut, 

Contează doar atâta, că Domnul te-a plăcut  

Și al tău nume scris-a în palma-i țintuită 

Cu marile piroane pe crucea pregătită, 

Anume, pentru tine și pentru mine, anume,

Întoarce-te fetiță, mă rog și pentru tine,

Căci știu că te iubește Hristos, ca și pe mine

Și știu, căci scrie-n Carte, curând, curând El vine.                                     

         Emilia Dinescu