Mulțumire

 309. MULȚUMIRE 

Doamne, dacă privesc mai mult la mine 

Mă sperii, căci nu mă cunosc,

Eu am crezut că sunt ca Tine, 

Dar știu acum, că-s rău și recunosc, 

Sunt jos de tot, sunt cea mai păcătoasă,

Sunt un gunoi, sunt nimeni pe pământ, 

Am vrut să cred că-s bună și frumoasă, 

Dar eu nu-s bună decât de mormânt.

De aceea eu îți mulțumesc, acum, 

Căci m-ai trezit, nu m-ai lăsat să dorm, 

Ci m-ai sculat din "sfânta letargie", 

Tu m-ai trezit, spunându-mi că sunt om

Și am păcate multe-n al meu spate,

Mi-e "sacul" greu, doar Tu poți să îl iei, 

Ajută-mă, s-ascult a Tale șoapte, 

Să vin și eu la crucea Ta cu toți acei

Ce au venit și au stat doar lângă Tine 

Și n-au privit la ei, doar la Hristos, 

Căci Doamne, te-ai jertfit și pentru mine,  

Ce poate fi pe lume mai frumos! 

                Emilia Dinescu