Poezia personală Dinescu Emilia Dana

 333. CE MINUNAT Tu m-ai creat, ce minunat! Dintr-o celulă Tu m-ai făcut  Și am crescut și m-am născut, Nu că am vrut, ci Tu mi-ai dat A mea suflare. Ce minunat! Am respirat și am crescut, Anii au trecut și am petrecut, Nu m-ai lăsat, m-ai însoțit  De clipe grele Tu m-ai ferit, Pe brațe, chiar Tu m-ai purtat Când clipa grea s-a arătat. Eu ce-am făcut? Te-am răstignit, Prin fapte mici, necugetate,  Prin mici păcate adunate, N-a fost o zi să te slăvesc,   Ci doar ca să te răstignesc. Tu m-ai creat, eu te-am ucis, Chiar nu am vrut; păcatul meu Atât de greu; Tu l-ai luat, Pedeapsa mea ce am meritat, Tu ai purtat si m-ai salvat. Ce minunat! Tu m-ai creat, Tu m-ai salvat!                  Emilia Dinescu

 332. RUGĂCIUNE  Cad la piciorul crucii obosit, Pe Golgota am fost adus sau am venit? Am fost adus cu oaste, ca tâlhar   Sau am venit de bunăvoie doar? Nu știu. Nu-mi amintesc ce am făcut, Dar la piciorul crucii sunt căzut, Te rog, privește, Doamne, și spre mine, Trimite Tu, o rază de lumină, să mă lumineze, Trimite Duhul Sfânt ca să mă cerceteze, Deschide-mi ochii ca să văd păcatul greu Ce apasă, Doamne, doar pe Tine, Fiu de Dumnezeu, Eu singur nu pot să mă pocăiesc,  Eu singur nu pot să mă mântuiesc,  Ajută-mă, să stau la cruce aplecat, Ajută-mă, să te iubesc cu adevărat.                    Emilia Dinescu

 331. DORINȚĂ Privesc în zare, În depărtare, Cu ochiul meu Să-L văd, și eu, Pe Dumnezeu.      Emilia Dinescu

330. DUHUL SFÂNT Duhul Sfânt  A coborât  Pe pământ  Să ne mustre,  Să ne învețe,  Să ne ajute, Să ne îndrepte  Pasul rău, Mersul greu, Alunecarea, Pe cărare  Să ne dea Mângâiere,  În durere Și speranță  Și putere.    Emilia Dinescu  

 329. RIDICĂ-MĂ  Ridică-mă de jos, iubite Tată, Ridică-mă de unde am căzut, Întinde mâna Ta, să mă agăț îndată,   Căci fără a Ta putere sunt pierdut. Ridică-mă din groapa întunecoasă  Și scoate-mă din marele noroi, Deschide-mi ochii să nu fiu fricoasă,  Să văd doar înainte, nu înapoi.                Emilia Dinescu

 328. LA MULȚI ANI ÎN VEȘNICII!  Ai fost creat de Dumnezeu, din lutul prețios, A migălit la tine mult să iasă un vas frumos,  De Dumnezeu ai fost creat, din tina cea de preț  Și frate cu alte vase ești - nu ești un vas răzleț,  Ești unic și ești prețuit, la prețul adevărat, N-ai fost făcut să fi vândut, ci ca să fi salvat. Lucrat cu milă tu ai fost de al nostru Creator Și tot de El, tu ai fost pus în al vieții cuptor, Ținut mai mult, sau mai puțin - cât Domnul a știut,  La foc puternic sau plăpând - așa cum Domnul a vrut. Dar ești un vas adevărat, cu viață și putere,  Ești viu și trebui' să lucrezi, trecând peste durere, Să spui și altora că Domnul curând are să vină  Să-și ia acasă El, poporu-n a Sa împărăție. Lucrează, vas de lut, nu sta, căci tu ai fost creat Ca să le spui și altora de cine ai fost salvat,  N-ai fost creat să taci. Ai grai ca să vorbești  Și prin a tale vorbe pe Domnul să slăvești, N-ai fost creat ca slugă, ci fiu al ...

 327. LA MULȚI ANI! Ești o floare minunată, De Domnul ai fost creată  Și pusă în grădina Lui, Chiar de mâna Domnului, El ți-a dat o misiune, Cu parfumul tău, anume, La El, pe toți să-i atragi  Și altceva să nu faci, Să lucrezi în adunare,  Să lucrezi în lumea mare,  Să îndemni la Dumnezeu Pe cei care au alt zeu, Să vorbești și să îndrumi,  Lângă Domnul să aduni Oi pierdute și rebele, El s-a jertfit pentru ele. Ți-a dat har, ți-a dat putere Și ți-a pus în voce miere,  Te-a pus să fi vocea Lui, Fă lucrarea Domnului. Și acum, de ziua ta,  Vreau și eu să-ți spun ceva, Îți doresc doar sănătate, Domnu-n brațe să te poarte,  Duhul Sfânt să-l ai mereu Ca Mângâietor al tău. Să fi floare parfumată Și cu har mereu udată, Sa-i putere să lucrezi Și tot timpul tu să vezi Unde trebui' să lucrezi. Și cântând să mergi pe cale,  S-alini surorile tale, Cu cântări și cu cuvinte S-aduci doar încurajare,  Sfaturi bune tu să dai, Să încurajezi pe toți,...

 326. RUGĂCIUNEA FARISEULUI  Nu înțeleg și nu se poate  Să înțeleg ce eu nu vreau, Să accept, mi-e peste poate Că prea prost, acum eu stau,. Mă îndreptățesc pe mine, Cu nimic eu n-am greșit  Și ezit să vin la Tine,  Vrei să vin și pocăit?! Pentru ce?!... că n-am păcate,  Pe nimeni n-am omorât, Am fost mereu pe dreptate, Chiar de n-am fost chiar un sfânt,  Nu am făcut rău la nimeni, Pe nimeni nu am jignit,  Eu mă văd că-s bine, Doamne, Spune-mi Tu, de am greșit. Căci Tu vrei o pocăință  Doar de la cel ce a greșit,  Pot spune, cu ușurință, Eu doar bine am împlinit.                 Emilia Dinescu

 325. GÂNDURI DE RUGĂCIUNE  Mă rog ca boala, suferința să dispară, Durerea și necazul și ce e trist să piară,  Dar mă întreb de-i drept și înțelept  Și dacă e corect ca împlinirea rugii să aștept. Mai bine m-aș ruga ca voia Ta să se împlinească   Și dragostea Ta sfântă-n mine tot să crească,  Mai bine m-aș ruga pentru un duh de pocăință  Și să mărești Tu zilnic slaba mea credință, Te rog, o, Tată schimbă-mi gândul, firea, Privește-mă și schimbă-mi chiar privirea, Ajută-mă să nu mă văd mereu pe mine, Ci-n tot ce fac să mă gândesc la Tine.                Emilia Dinescu

 324. REFUZ... DE ATEU  ( vorbele unui ateu... cu care am avut o discuție...) Refuz să cred, Refuz să aștept   Căci eu sunt eu Ce Dumnezeu?!... Eu sunt ateu.        Emilia Dinescu

 323. CONSTATATRE Să ne hrănim cu lapte, Să bem din biberon, Să fim copii în fapte, Să ne jucăm șotron. În viața de credință  Așa ne comportăm, Noi nu vrem biruință, Pe alături tot călcăm.          Emilia Dinescu

 322. TE RĂSTIGNESC   Sunt Iuda. Nu mint, Sunt Iuda Sau mai rău,  Sunt chiar călăul Tău,  Căci zi de zi  Și ceas de ceas Te răstignesc   Cu eul meu,  Mândria mea Și firea mea, Te răstignesc  În orice ceas, În orice timp Și-n orice loc.    Emilia Dinescu

 321. POEZIE Isuse scump, eu te-am vândut, Nu pe arginți sau aur, Ci pe un întreg tezaur De rele și păcate ce le-am făcut,  Căci mi-a plăcut să stau departe,  Să mă arunc în lume, în ape învolburate   Și tulburi ape, mocirle adevărate. Nu m-ai lăsat, ci m-ai luat, Nu m-ai certat, m-ai curățat   De ce era întinat și ce era murdar, Mi-ai dat o viață-n dar, o viață adevărată  Și o haină prea curată, nepătată.                    Emilia Dinescu

 320. PRIVESC ÎN MINE Privesc în mine și mă întreb de e drept Ca tu pe cruce să fi murit pentru mine, Privesc în mine și un răspuns, parcă, aștept,  Dar pare-se că răspunsul doar de la Tine, îmi vine, Privesc în mine și putredă sunt de păcate,  Dar Tu îmi spui că prin jertfa-Ți au fost spălate.               Emilia Dinescu

 319. ÎNTREBĂRI  Privesc în zare, În depărtare   Ceru-i senin,  O pată apare, Să fie un nor, O ploaie vine? Sau pe acel nor Domnul meu vine? Sunt pregătită? Ești pregătit? Suntem noi gata  De acel sfârșit   Ce va veni, Nu ca încheiere   Ci ca început  Pentru o viață   Fără durere? Am adormit,  Dar ne-am trezit, Privim la nor, Spre asfințit  Și așteptăm  Cu bucurie, Mărețul nor  Poate să vie!   Emilia Dinescu

 318. ÎNTREBARE   Judecata vine,  Timpul nu-i departe,  Vremea s-a scurtat,  Este scris în Carte.  Clipa trece iute, Haru-i spre sfârșit,  Duhul se retrage, Ești tu mântuit?         Emilia Dinescu

 317. VREM  Vrem să ne hrănim cu lapte, Hrană tare nu mai vrem Și nu vrem a noastre fapte, Să se știe - buni părem. Nu ne mai certa, Părinte,   Lasă-ne mai spre lumesc, Căci sfârșitul meu nu vine, E timp să mă pocăiesc.                Emilia Dinescu

 316. VREM SĂ POSTIM Vrem să postim. Ce atâta hrană? Ne-am îngrășat! Ne-am săturat! Vrem să postim! Suntem prea plini. Chiar zi de zi Să ne hrănim? Suntem sătui,  Suntem prea plini,  Am constatat Că ne-am hrănit   Prea mult Și suntem plini De dăm pe afar'. De atâta har Și al Tău Cuvânt, Ne-am săturat. Vrem să postim,  Nu mai citim Al Tău Cuvânt  Ce e prea sfânt,  Să studiem Am obosit Căci suntem plini Cât ne-am hrănit. Vrem să postim, Căci știm prea mult Și am obosit Cât ne-am rugat, Gândim acum, Prea mult ne-ai dat, Vrem să postim,  Să ne odihnim,  Ne-am îngrășat  Sau poate chiar Pe afar' am dat. Vrem să postim De la Cuvânt  Și ce e sfânt,  Să ne abținem. Să mai gustăm  Din ce-i lumesc Și ce-i firesc, Căci ce e sfânt  Este prea mult. Am cunoscut Și ne-a plăcut   Și e de ajuns, Nu are rost,  Vrem să postim, Să mai slăbim,  Ce atâta har Ne dai în dar, Noi vrem dietă,  Vrem siluetă, Îți mul...

  315. MARIEI GHEORDĂNESCU (autoarea romanului Via lui Sasu)  N-am mai citit de mult o carte, Căci timpul chiar nu mi-a permis, Dar astăzi, chiar am avut parte De o carte-n care a fost scris, O viață închisă în niște file, O viață care a răbufnit sau s-a născut,    Atunci când a transcris o carte,  Un manuscris în care autoarea s-a pierdut Sau chiar s-a regăsit pe sine,  Copilul inocent și talentat de altădat',  Copilul care a scris; adultul nematurizat. În trup de om sălășluiește un copil  Ce n-a găsit parola; sau chiar a descifrat-o, Nimic nu este mai sublim ca viața ce a dedicat-o Doar artei, și a pus-o pe hârtie  Și aceleași simțăminte mi le-a transmis și mie. O carte doar, dar plină de durere și speranță, Așa cum este acum a noastră viață, O carte-n suferință și prigoană,  Nu cred c-a fost o joacă sau o toană,   O inima e pusă pe tapet, o inimă deschisă   Găsim în cartea care a fost scrisă  Din amintiri și g...

 314.  FI O LUMINĂ  Fi o lumină, fi un far călăuzitor,  Îndreaptă pașii, gândul spre al tău Mântuitor,  Să fi lumină-n lume, acest rol ți s-a dat, Să spui la tot norodul cum Domnul te-a salvat, Privește doar spre țintă și spre al tău Model Și spune la tot omul: Isus te vrea la El.             Emilia Dinescu