Mariei Gheordanescu

 

315. MARIEI GHEORDĂNESCU

(autoarea romanului Via lui Sasu) 

N-am mai citit de mult o carte,

Căci timpul chiar nu mi-a permis,

Dar astăzi, chiar am avut parte

De o carte-n care a fost scris,

O viață închisă în niște file,

O viață care a răbufnit sau s-a născut,   

Atunci când a transcris o carte, 

Un manuscris în care autoarea s-a pierdut

Sau chiar s-a regăsit pe sine, 

Copilul inocent și talentat de altădat', 

Copilul care a scris; adultul nematurizat.

În trup de om sălășluiește un copil 

Ce n-a găsit parola; sau chiar a descifrat-o,

Nimic nu este mai sublim ca viața ce a dedicat-o

Doar artei, și a pus-o pe hârtie 

Și aceleași simțăminte mi le-a transmis și mie.

O carte doar, dar plină de durere și speranță,

Așa cum este acum a noastră viață,

O carte-n suferință și prigoană, 

Nu cred c-a fost o joacă sau o toană,  

O inima e pusă pe tapet, o inimă deschisă  

Găsim în cartea care a fost scrisă 

Din amintiri și gânduri și trăiri, 

Ce poate fi mai clar decât a ei iubiri

De adevăr, frumos și ce-i curat,

De sufletul ei de copil, ce artei s-a predat.

               Emilia Dinescu