De copiii ar rămâne copii

 374. DE COPIII AR RĂMÂNE COPII

De copiii ar rămâne copii,

Dar cresc... se răzvrătesc

Și ne urăsc,

Nu-i înțelegem,

Dar ei cresc,

Cresc

Cu propriile idei și propriile vise

Și între generații,

Între noi și ei,

Nu mai e o punte,

Ci doar o prăpastie adâncă, 

Atât de adâncă și hidoasă,  

Căci nu credem că noi am creat-o.

Dar plângem... și spunem,

De copiii ar rămâne copii.

                 Emilia Dinescu