Părinții noștri și... noi

 370. PĂRINȚII NOȘTRI ȘI... NOI

Părinții au îmbătrânit, 

Perii le-au încărunțit, 

Mâna are un tremurat, 

Memoria i-a lăsat, 

Ba mai nou, s-au apucat

De bârfit și de certat.

Ei sunt ei, nimeni ca ei,

Se compară doar ca zmei,

Ei au fost cremă și spumă, 

N-am ce zice, nu-i minciună, 

Au fost cavaleri și zâne  

Să ne fie nouă bine,

Pe înserat ei s-au culcat

Și au uitat că n-au mâncat  

Și în zori ei s-au sculat,

Munca câmpului au luat,

După ce s-au adăpat 

La izvorul cel curat.

Au muncit ca vai de ei

Ca să fim noi porumbei

Și acum că sunt cărunți  

Ni se pare că sunt sluți  

Și că nu mai au dantură  

Parcă ar fi o pocitură, 

Ne-am gândit să îi luăm 

În azil să-i internăm

Ca să trăim liniștiți, 

Căci de asta am fost crescuți.

             Emilia Dinescu