Strigăt

 347. STRIGĂT 

Copiii mei nu îl cunosc pe Dumnezeu

Și cine-i vinovatul, decât eu,

Căci am vorbit și am povestit des din Scriptură, 

Dar am vorbit cu ei numai din gură.

A mele fapte goale le-au văzut 

Și au imitat modelul ce au crezut, 

Ei au văzut ce zic și cum trăiesc  

Și astăzi, Doamne, tare mă căiesc.

Și acum, când ne-am decis să ne rugăm 

Și-n cor toți frații ruga să înălțăm,  

Te rog, Doamne, să-mi dai sfântă putere

Să schimb păcatul doar cu a ta vrere.

Te rog, ajută-mă, o, Tată, să mă pocăiesc 

Și sincer de ce-i rău să mă feresc, 

Să fiu model; un lut al lui Hristos,

Să fac ce spun; și să trăiesc frumos.

Acum, în săptămâna cea de consacrare,

Eu cad, Isuse, la piciorul crucii Tale,

Acum, în săptămâna  consacrată rugăciunii,  

Ajută-mă să spun adio urâciunii,

Îndreaptă Tu, în mine tot ce-i rău,

Ajută-mă, să-mi fac doar planul Tău, 

Căci Doamne, vreau ca să fiu mântuită,  

De Tine nu vreau să fiu părăsită.

Ajută-mă, mă îndreaptă și nu mă lăsa, 

Te rog, să folosești chiar nuielușa Ta, 

Vreau doar să luminez, să fiu un far

Și să-i îndrept pe toți spre al Tău dar,

Nu vreau nimic, doar veșnicia o doresc,

Ajută-mă, acum, vreau să mă pocăiesc.

Pe toți cei dragi îi vreau alături doar de Tine,

Te rog, Isuse bun, îndură-te de mine.

***

Vă rog acum pe voi, frați și surori,

Ca pentru mine să strigați și voi, 

Vă rog, să cereți în a voastră rugăciune 

Ca sincer să mă pocăiesc; să fac doar plecăciune,

Doar Fiului și Tatălui și Duhului cel Sfânt, 

Căci ei sunt tot ce avem pe acest pământ. 

              Emilia Dinescu