Strigăt

 359. STRIGĂT 

Poate sunt influențată 

De durerea ce am trecut,

Căci de acum, cum știți cu toții,  

Eu pe tata l-am pierdut.

Dar îți mulțumesc, Isuse, 

Căci în bunătatea Ta,

I-ai dat timp de pocăință,

Să reflecte, să-și predea

Inima și cugetul,

Viața și cu sufletul.

Tu știi, Doamne, cel mai bine

Cum el viața și-a încheiat,   

Dacă te-a primit pe Tine

Sau mai rău te-a renegat.

Dar te rog, Doamne, trezește 

Pe toți cei ce azi trăiesc 

Și ajută-i să accepte 

Darul Tău duhovnicesc.

Te rog, Doamne, mă trezește 

Și nu mă lăsa să dorm,

Să cer, Doamne, pocăință 

Pentru toți acei ce mor.

Pocăiește-ne, Isuse,

Nu ne lăsa să murim, 

Dă-ne, Tu, ce știi mai bine,

Dar noi vrem să ne trezim.

Te rog, Doamne, cu a Ta milă 

Să ne dai ce crezi mai bine, 

Scoală-ne din amorțire, 

Să vorbim doar despre Tine,

Ne rugăm pentru copii,

Dar mai e puțin și vii,

Doamne, pocăiește-ne, 

Isuse, trezește-ne,

Să ieșim la drumul mare,

Să spunem la fiecare,

Timpul este pe sfârșit,  

Nu mai este de glumit,

Azi suntem, mâine nu știm, 

Haideți, să ne pocăim, 

Stăm în bancă și dormim

Și apoi iarăși greșim.

Cu post și cu rugăciune 

Să mai cerem o minune,

Domnului să ne rugăm 

Și inima să-i predăm

Să-i cerem Lui să ne dea

Har și pocăința Sa.

Să nu cerem doar confort,

Căci noi acum stăm în port, 

Nu mai este mult de stat

Fiindcă timpul s-a gătat,  

Nu mai e timp de glumit

Fiindcă răul s-a înmulțit, 

Haideți, să ne pocăim 

Și la Domnul să venim,

S-acceptăm doar voia Sa

Și nimic din altceva 

Dacă vrem ca să trăim,  

Veșnic în cer cu El să fim

Dacă nu, noi doar... murim.

              Emilia Dinescu