Poezia personală Dinescu Emilia Dana

 446. TU M-AI SALVAT   M-ai chemat, M-ai strigat,  N-am venit,  Am mai stat.  Îmi plăcea  În păcat   Să mă scald.  M-afundam,  Mă-necam,  Nu vedeam, Nu știam  Cum să ies,  Să mă salvez  Nu puteam,  Nu știam   Ce să fac,   M-ai strigat  Și am stat,  Am ascultat  Și m-am predat  În brațul Tău  Cel minunat.  Îți mulțumesc   Că m-ai salvat,  Că m-ai chemat,   Că m-ai strigat,  M-ai ajutat, M-ai ridicat,  Nu m-ai lăsat.     Emilia Dinescu

 445. GÂNDURI   Doamne, Tu mă cunoști,  Am gânduri ce nu-s curate,  Am sentimentele rănite, din păcate,   Și sunt confuză, tristă, amărâtă,   Căci ce am avut s-a dus doar într-o clipă  Sau n-am avut și m-am mințit pe mine  Ca să trăiesc cu visul o minune,  Căci când s-a spart, a dispărut în zare  A mea iubire, fericire mare.             Emilia Dinescu

 444. RUGĂCIUNE   Doamne, îți mulțumesc că mi-ai vorbit  Când sufletu-mi era în disperare și rănit,   Nu m-ai lăsat să stau în supărare,  Mi-ai dat speranță și încurajare.       Am înțeles că multe am greșit,  Greșeala mea pe mine m-a lovit,  Eram în beznă, bâjbâiam cu disperare,  Nu m-ai lăsat și mi-ai trimis salvare.        Te rog să mă ajuți, să nu mă lași, Veghează-mi, Tată, gândul și ai mei pași,  Deschide uși ce-s zăvorâte pentru mine, Deschide uși ce duc doar către Tine.       Eliberează-mă de a mea tristețe grea, Ajută-mă să stau, s-aștept la crucea Ta,  Nu vreau ca să greșesc și să  păcătuiesc,  Ajută-mă, căci fără Tine n-am să reușesc.            Emilia Dinescu

 443. GÂNDURI   Sunt tristă,  O tristețe ce-mi omoară sufletul, Port inima înfășurată în batistă,  Sunt tristă,  Căci inima-mi azi a cedat, S-a spart  Ca un vas de alabastru curat  Ce nu a mai suportat.            Emilia Dinescu

442. COPIII MEI  Copii-s bucuria vieții mele, Prin ei simt că trăiesc cu adevărat,   Chiar dacă n-au făcut doar bune, ci și rele,  Eu știu că Dumnezeu prin ei m-a binecuvântat.  Chiar dacă mi-au greșit, eu i-am iertat,  Căci dragostea de mamă iartă întotdeauna  Și eu mă rog la Tatăl meu ceresc  Să-i văd cum cresc și-n cer să-i întâlnesc.           Emilia Dinescu  

 441. STRIGĂT  În derivă,   Rătăcită,  Alerg  Speriată,  Îngrozită,  Doresc salvare  De la Tine,  Isuse Hristoase,  Prietenul meu,  Fratele meu,  Mântuitorul meu.      Emilia Dinescu

IUBIREA CE O PORT     Nimeni nu-mi înțelege iubirea,  Iubirea ce eu veșnic ți-o port,  O port cu mine în suflet totdeauna,   Totdeauna o port și sper și aștept,  Aștept ca să simți și tu ce-i iubirea,  Iubirea ce veșnic ți-o port, O port în inima-mi zdrobită de tine, De tine... De mine... Eu nu mai pot.         Emilia Dinescu

 440. MOTIVAȚIE   Deunăzi, când m-am trezit, Să scriu în versuri, m-am gândit,  De ce mereu vă plictisesc  Cu gândul meu cel prea firesc.  Cei dragi și care m-au iubit,  De mult o joacă au pornit  Ca să mă scoată din rutină,   Să văd că nu sunt o ruină. Un gând, un vers ei mi-au trimis  Și am citit tot ce mi-au scris,  De eram jos, mă ridicam,  De eram sus, mă coboram.  Primeam un gând de încurajare   Când mă aflam în grea încercare, Primeam un vers mai ticluit,  Știam că Domnul mi-a vorbit,   Așa eu gândul ce-l citeam  Cu drag spre tine-l trimiteam,  Să te ridic de ești căzut,   Cu vorba bună să te ajut.  Nu este un joc, este real  Chiar de mesajul e banal,  Cel ce l-a scris a vrut să fie  Mai mult decât o poezie,  A pus în el dragostea toată   Și rugăciunea e înălțată,   Căci ce e scris nu e-n zadar,  Ci doar trimis ca un ...

 439. SCRISOARE    Ochii mei nu mai pot plânge,  Lacrimi multe au vărsat,  Plânge inima-mi cu sânge   De durerea ce am purtat.       Am trăit doar cu speranță, Am sperat doar în zadar,  N-am dorit nimic în viață,   Doar iubirea ta ca dar.      Nu mai pot să plâng acuma,  Lacrimile mi s-au scurs,  Inima-mi plânge întruna,  Căci iubirea nu-i de ajuns.      Am sperat c-a mea iubire  Să te aducă doar spre mine,  Dar n-am avut fericire,  Să te am veșnic pe tine .           Te eliberez acuma,  Nu-ți mai cer să mă iubești,  Vreau să trăiesc cu iubirea,   Iubirea ce o nutresc.               Emilia Dinescu

 437. SUNT MOARTĂ     Sunt tristă,  Sunt moartă, O moartă vie.  Durerea e mare,  Sufletul mi-e zob,  Sunt moartă,  O moartă vie.      Emilia Dinescu

 436. INIMA MEA     Mi-e inima de lacrimi plină,  Dar ochii nu mai vor să plângă  Și plânge sufletul din mine,  Tristețea mea, hai, și-o alungă.         De azi eu nu mai sunt completă,  Am inima doar bucățele, Din ea lipsesc bucăți imense  Și lacrimile încep să verse.              Emilia Dinescu

 435. RUGĂCIUNE     Doamne, ajută-mă să mă regăsesc,  Sunt pierdută undeva departe,  Departe de mine, departe de toți,   Sunt pierdută într-o neagră noapte,  Am intrat într-un tunel grotesc  Și nu știu, Doamne, cum mă regăsesc.                Emilia Dinescu

 434. SUNT PIERDUTĂ    Sunt pierdută în spațiu,    Sunt pierdută în timp,   Sunt ruptă bucățele,   Căci am sufletul frânt,  Sunt cu trupul întreg,   Dar inima-i zob,   Știu că sunt... ce sunt,  Dar strig, căci nu mai pot.             Emilia Dinescu

 433. DOAR EU     Doar eu îmi pot înțelege iubirea,  Iubirea ce mă sufocă și mă omoară,  Mă omoară să fiu departe de tine,  De tine eu mă despart doar cu iubire,  Iubire ce va trăi în mine veșnic,  Veșnic vei fi a mea mare iubire,  Iubire ce nimeni nu o înțelege.                 Emilia Dinescu

 432. DE CE?      De ce, Doamne, nu ne gândim la Tine  Când pasul nostru calcă pe pământ,  De ce noi mergem, Doamne-n rătăcire  Și ne îndreptăm cu grabă spre mormânt?          De ce suntem atât de proști, pasivi  Și n-alergăm la Tine-n binecuvântare,  Ci doar atunci când el, necazul a sosit,  Privim și te strigăm cu disperare?        De ce cât sănătatea este-n acest trup,  N-o prețuim și mergem doar în lume,  De ce la Tine, Doamne, noi venim  Pe patul suferinței în tăcere?          De ce suntem atât de răzvrătiți  Și n-ascultăm de Tine când ni-e bine, De suferință și durere când suntem loviți,  Atunci strigăm cu disperare către Tine?             De ce nu ne trezim și dormităm întruna  Și-n greu păcat ne afundăm mereu, De ce nu auzim noi glasu-ți cum ne cheamă,   De ce, mă-ntreb și o să mă-ntreb ...

 431. TRISTEȚE-N SUFERINȚĂ       Sunt tristă și bulversată   Când văd doar suferință,  Pământul nostru geme,  Dar fără pocăință.         Spitalele sunt pline,  Bolnavi în paturi zac,  Curând, El, Domnul vine  Și nu mai pot să tac.         Atâta suferință   Vedem pe acest pământ,  Dar fără de credință   Toți mergem în mormânt.            Suntem pe această lume  Doar călători, străini,  Ajută-ne, Isuse,  La Tine să venim.            Ridică-ne privirea  Să te vedem pe Tine,  Chiar de necazu-i mare,  Noi să luptăm prin Tine.           Emilia Dinescu

 430. RUGĂ   Îți mulțumesc pentru binecuvântările Tale,  Ajută-mă să stau la piciorul crucii, Să nu mă depărtez de-i ceață sau necaz,  Să stau și să aștept în tihnă și răgaz  Răspunsul Tău și dragostea divină  Ce și-n necaz, ca-n binecuvântare o să mă țină.             Emilia Dinescu

 429. SUNT...  Mi-e atât de greu și sunt disperată,  Unde s-a ascuns iubirea toată,  Sunt un cufăr gol și plin de praf,  Sunt un vas de lut ce n-a fost ars,  Sunt un trecător pe acest pământ,  Un muribund ce aștept un biet sfârșit.          Emilia Dinescu

 428. RUGĂCIUNE   Tată, iată-mă că strig,  Nu mai pot să mă ridic,  Am căzut în neagra tină  Și sunt plină de mocirlă.      Mirele vine curând   Însoțit de alai sfânt,  Însoțit de îngeri mii  Ca să-i ia pe ai Săi copii.       Doar prin harul Tău cel sfânt Am speranță pe pământ, Te rog, să mă curățești,   Pe mine să mă sfințești.           Emilia Dinescu

 427. VREAU  Mi-ai pus cerul la picioare, Mult m-ai binecuvântat,  Vreau să fac și eu lucrare  Și să strig că sunt salvat, Vreau să spun în gura mare,  Căci prin Tine-s mântuit,   Doamne, cum să-ți mulțumesc,   Căci eu vreau să te slăvesc,   Dar cuvinte nu găsesc.            Emilia Dinescu

 426. SUNT...  Sunt atât de răzvrătită   Și atât de cătrănită,  Sunt atât de supărată  Și atât de enervată   Că nu am chiar nici o șansă   Să mă schimb, să mă îndrept,   Doar Tu poți lucra în mine  Printr-un duh m-ai înțelept.             Emilia Dinescu

 425. DOAR CU SPERANȚĂ  Te-am așteptat  Cu speranță,  Dar am clacat  Din ignoranță,  Din răutate   M-am depărtat   Și din prostie  M-am deșteptat,  Cu amorțeala   Aș încheia,   Dar nu știu   Ce e viața mea,  Sunt rătăcită,  Sunt zăpăcită,  Să mă trezești,  Eu îmi doresc Să te aștept,   Doar cu speranță.      Emilia Dinescu

 424. RUGĂCIUNE   M-am depărtat de Tine, Doamne  Și crucea mea am părăsit,  Eu nu am stat în așteptare,  Să iau decizii, m-am pripit.  Am alergat pe a mea cale,  Am mers departe-n zări adânci   Și am căzut în groapa adâncă,   Doar Tu m-ai poți să mă ridici.  Te rog, privește către mine,  Te rog, să nu mă părăsești,   Căci eu te-am părăsit pe Tine,  Dar strig, căci știu că mă iubești.  Te rog, ca să mă iei de mână,  Prin harul Tău să mă conduci, Sunt păcătoasă, vin la Tine, Te rog, la cruce să m-aduci,  Nu mă lăsa în a mea vrere,  Deschide-mi ochii să te văd, Te rog, Isuse, dă-mi putere  Și-n harul Tău să mă îndrept.                 Emilia Dinescu

 423. COPILULUI MEU  Nu mai ești copil,  Copilul din tine a rămas în urmă,  Copilul meu, dragul meu copil,  Pentru mine ești copil,  Ești încă mic și naiv,  Mic și naiv vei fi întotdeauna   Și vreau să rămâi copil,  Copilul din tine să nu moară,  Să trăiești în umbra lui,   Să trăiești în prezența lui,  Să trăiești ca copilul meu  Cu năzuinți și vise,  Speranțe și dorințe,  Inocență și candoare,  Să știi că speranța nu moare  Și sperând, copil vei rămâne,  Copilul meu drag,  Să ții copilăria cu tine,  S-o porți în inimă, în amintire,  Căci cât voi trăi... vei fi copil...      Chiar și mâine.         Emilia Dinescu

 422. GÂNDURI   Nu mai pot să scriu,  Nu-mi găsesc cuvintele  Pentru că nu știu  De ce mi-ai frânt aripile,  De ce m-ai abandonat,  De ce m-ai părăsit,  Nu înțelegi că am sperat  Într-un alt sfârșit.           Sunt goală și fără țel,  Căci te-ai purtat ca un mișel,  Nu ai luptat deloc pentru noi,  Nu ai vrut să fim amândoi,   Te-am iubit, ai fost aerul meu,  Te iubesc și te voi iubi mereu,  Dar am clădit pe paie un castel  Și vântul suferinței l-a luat cu el.                 Emilia Dinescu

421. N-AI VRUT  Sunt tristă,  Tristețea amară m-a cuprins,  N-ai vrut să lupți, N-ai vrut să iubești  Și m-ai distrus...      Emilia Dinescu  

 420. UN VIS... UCIS  Un vis,  Trăiam într-o paralelă,  Într-un vis,   Înconjurată ca-ntr-un balon,  Visam  Și totul era imaginația mea,  Visând,  Trăiam și speram ca visul să devină realitate,  Dar l-ai ucis,  Mi-ai ucis visul...  Mi-ai ucis realitatea...  M-ai ucis pe mine.           Emilia Dinescu

 419. NU MĂ REGĂSESC  M-am rătăcit printre gânduri   Și nu mă regăsesc,  Sunt dezorientată și pierdută  Și cred că m-amăgesc,  Sunt tristă, mult prea tristă   Și viața n-are sens,  Căci m-am pierdut printre gânduri  Și nu mă regăsesc.               Emilia Dinescu

 418. EGOISM  De ce trimit mesaje?  Din mare egoism,  Căci am văzut, anume,  M-ajută să nu fiu trist.         O floare de o dărui, Parfumul ți-l întoarce,  O inimă de o mângâi  Iubirea nu-ți dă pace.          Emilia Dinescu

 417.LA VEȘNICI ANI! În prag de zi de sărbătoare, Iată-mă, cu o urare,  Îți doresc doar sănătate,   Să treci cu bine prin toate,  Într-un an nou tu pășești, Pe cale vreau să întâlnești, Realizări cerești, divine Ce-s pregătite pentru tine De însuși Tatăl meu și al tău, De bunul nostru Dumnezeu.  Eu, gândul bun trimit spre tine, Ca o urare de la mine  Și vreau ca Domnul să împlinească  Și-n veșnicii să-ți pregătească   O casă-n țara de cleștar  Pe care să ți-o dea în dar, O casă-n cetatea cerească  Și Domnul să te mântuiască. S-alergi mereu, senin pe cale Cu gândul plin de osanale,  Să ai doar bucurie-n gând  Cât ți-este calea pe pământ, Să fi tot timpul mulțumit Și întotdeauna fericit,  La incheiere mă retrag Cu o urare, frate drag, Din inimă eu îți doresc  Ca traiu' acesta pământesc  Să-ți fie lung și-nseninat, De soare binecuvântat   Și harul Lui să te însoțească  Și fericirea pămînteas...

 416. RĂTĂCIRE   M-am depărtat de Dumnezeu,  M-a căutat cu harul Său,  Cu mila Sa, m-a căutat   Și m-a găsit și m-a salvat.        Eram ca mielul în pustie,  Un miel ce rătăcit se știe,   Umblam buimac și rătăcit   Și Domnul, iată, m-a găsit.         Eram departe de a mea turmă,   M-am rătăcit, rămas în urmă,  Dar Dumnezeu, cu mila-i mare,  M-a scos din greaua mea prinsoare.          Eram o oaie rătăcită, De turma mea eram iubită,  Păstorul meu m-a căutat,  Isus, pe mine m-a salvat.             Emilia Dinescu

 415. GÂNDURI   Nu știu ce pot să-ți mai doresc,  Căci gândul meu este mereu cu tine  Și suferind, ușor mă prăpădeasc, De ce nu ai luptat tu pentru mine?       Am obosit ca-n viață să joc teatru,  Nu vreau să fiu actorul de doi bani, Aș vrea să lupți în locul meu mai bine,  Să fi la fel ca acum mulți, mulți ani.                Emilia Dinescu

 414. UN JOC  Un joc, un simplu joc este această viață,  Viața e tristă și nimic nu ne răsfață,  Răsfățul este moarte, căci vine cu păcatul,  Păcatul ne lovește și ne aduce moarte,  Moartea e somnul dulce din crunta suferință,  Suferim și-n durere noi nu avem dorință,  Dorința de mai bine ar trebui să joace  Un joc, un simplu joc ne este a noastră viață.            Emilia Dinescu

 413. SUNT DEZORIENTATĂ   Sunt dezorientată,  Sunt tristă Și debusolată.  E drept,  Aștept,   Doar o minune,  Să înteleg   Ce e cu mine,  Dar sunt departe  Și sunt străină,  Nu mă cunosc  Și fără rost,  Mă uit să văd  Unde mă aflu  Și ce-i cu mine,  Nu înțeleg   Și nu pricep.  Sunt debusolată,  Sunt tristă,  Sunt dezorientată.        Emilia Dinescu

  412. RUGĂCIUNE   Doamne, curățește-mă de tot ce e întinat,  Ajută-mă, o Tată, de Tine să nu mă despart,  Ridică-mă și dă-mi putere să merg,  Ajută-mă, să merg pe cale și să înțeleg,  Să înteleg ce vrei să faci din mine,  Ajută-mă ca să mă las condus de Tine.                Emilia Dinescu

 411. AJUTĂ-MĂ   Ajută-mă să strig în rugăciune,  Ajută-mă să plâng, să mă căiesc,  Ajută-mă, ca-n ceasul de pe urmă,  Ajută-mă, o, Tată, să mă regăsesc.              Emilia Dinescu

 410. GÂNDURI  Mă doare sufletul, e zdrențe,   Căci n-ai luptat și nu ai vrut  Să fie totul bine-n casă,   Să fie ce a fost la început,           Mă întreb ce s-a întâmplat cu tine  Și de am fost vreodată noi  Și unde m-am pierdut pe mine  Și de am să vă găsesc pe voi?...            Emilia Dinescu

 409. NU ȘTIU  Nu știu ce să mă fac cu mine,  Nu știu de unde să mă iau,  M-am rătăcit în amintire  Și acolo, pierdută stau.            Emilia Dinescu

 408. TRECUT  Trecut, privesc spre tine și plâng,   O viață de om în mine s-a frânt,  Am inima ruptă în două, pe jumătate,  Trecutul e tot ce acum, duc în spate,  Nu pot să te las în trecut, cu trecutul,  Nu știu cum să încep, cu începutul,  De aceea privesc în trecut întruna, mereu, Trecutul e-n mine, trecutul sunt eu.        Emilia Dinescu

407. SCRIU  Scriu versuri,  Scriu rânduri,  Scriu gânduri,  Scriu despre tine, Scriu despre mine,  Scriu despre noi.         Emilia Dinescu  

 406. SUFLETUL MEU  Sufletul mi-e greu și bolnav,  O rană de moarte a primit,  Sufletul meu nu mai e întreg   Și nu înțeleg de ce m-ai rănit.  Sunt tristă și singură lupt,  Tristețea din mine e mare și grea,  Nu înțeleg de ce m-ai rănit,  De ce nu ai apreciat iubirea mea.  Mă lupt și lupta e grea și o pierd,  Căci ce ne-am promis s-a dus, a pierit,   Nu știu ce să fac, nu știu ce să cred,  Dar o parte din mine de mult a murit.                 Emilia Dinescu

 405. SUS... LA ISUS  Călători pe pământ   Mergem fără avânt,  Avem o patrie sus  Pregătită de al nostru, Isus.  Suntem doar peregrini, Călătorim ca simpli străini,  Avem privirea ațintită în sus,  La țara promisă de Isus.                  Emilia Dinescu

 404. PRIVIRE SPRE GOLGOTA  Golgota nu e departe,  Spectatori noi azi, suntem,  Privim de departe crucea,  Privim și nu înțelegem,  Cel ce a murit pe cruce,  Ca un miel nevinovat,  Jertfa Lui nouă ne aduce  Liberare de păcat,  Ne aduce mântuirea  Și ne-o dă în dar la toți,  Să privim acum spre cruce,  Mielul ne-a iubit pe toți.                      Emilia Dinescu

 403. SUNTEM PREȚIOȘI Suntem pietre prețioase,  Prețioși suntem acum,   Acum mântuirea vine,   Vine, cărțile o spun,  O spun clar, în profeție,  Profeția se împlinește,  Se împlinește tot ce scrie,  Ia scrisoarea și citește,  Citește din Adevăr,  Adevărul prețios,  Prețios așa ca tine,  Prețios pentru Hristos,  Hristos a murit pe cruce,  Crucea, tu o meritai,  Meritam și eu o cruce, Mergem cu Hristos în rai.                           Emilia Dinescu