De ce?

 432. DE CE?     

De ce, Doamne, nu ne gândim la Tine 

Când pasul nostru calcă pe pământ, 

De ce noi mergem, Doamne-n rătăcire 

Și ne îndreptăm cu grabă spre mormânt?         

De ce suntem atât de proști, pasivi 

Și n-alergăm la Tine-n binecuvântare, 

Ci doar atunci când el, necazul a sosit, 

Privim și te strigăm cu disperare?       

De ce cât sănătatea este-n acest trup, 

N-o prețuim și mergem doar în lume, 

De ce la Tine, Doamne, noi venim 

Pe patul suferinței în tăcere?         

De ce suntem atât de răzvrătiți 

Și n-ascultăm de Tine când ni-e bine,

De suferință și durere când suntem loviți, 

Atunci strigăm cu disperare către Tine?            

De ce nu ne trezim și dormităm întruna 

Și-n greu păcat ne afundăm mereu,

De ce nu auzim noi glasu-ți cum ne cheamă,  

De ce, mă-ntreb și o să mă-ntreb mereu. 

         Emilia Dinescu