Gânduri

 422. GÂNDURI  

Nu mai pot să scriu, 

Nu-mi găsesc cuvintele 

Pentru că nu știu 

De ce mi-ai frânt aripile, 

De ce m-ai abandonat, 

De ce m-ai părăsit, 

Nu înțelegi că am sperat 

Într-un alt sfârșit.          

Sunt goală și fără țel, 

Căci te-ai purtat ca un mișel, 

Nu ai luptat deloc pentru noi, 

Nu ai vrut să fim amândoi,  

Te-am iubit, ai fost aerul meu, 

Te iubesc și te voi iubi mereu, 

Dar am clădit pe paie un castel 

Și vântul suferinței l-a luat cu el. 

               Emilia Dinescu