Poezia personală Dinescu Emilia Dana

 501. RUGĂCIUNE      Doamne, mult am obosit  Cât pe cale am rătăcit, Am tot mers pe căi străine,   N-am venit, Doamne, la Tine.  Doamne, nu te-am căutat,  În lume m-am afundat,  Plăceri multe eu aveam,  Cupa fierii o plăceam.  Eram tare răzvrătită,   Mă credeam îndreptățită,   Dar acum eu recunosc  Viața mea a mers cam prost,  Fără Tine, n-am putere,  Să trec peste a mea durere,  Doamne, eu îți mulțumesc   Pentru că astăzi trăiesc.            Emilia Dinescu

 500. GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ    E prima zi, e zi de primăvară,   Simbolic, gerul a plecat din țară,  Cu mic, cu mare suntem fericiți   Și căutăm simboluri cam grăbiți.  Luăm cadouri, suveniruri, amintiri, Le dăruim celei mai mari iubiri,  Le dăruim la doamne, domnișoare   Și le însoțim adesea c-o urare.  Și totuși vine acum și o întrebare:  O facem doar că-i sărbătoare,  O facem doar din complezență  Și să ascundem doar o aparență?  Suntem imuni la sentimente bune, Lăsăm în inimă ranchiună să se adune,  Luăm cadouri fără de valoare  Chiar dacă prețul oferit a fost destul de mare.  Trăim sub măști de falsă prietenie  Și tot ce facem e o mârșăvie,  Suntem cuburi de gheață, suntem haini,  Conviețuim ca-n turmă... dar... străini.  Adevăratele comori au fost... dar au murit,  Cu toți suntem de vină... le-am jertfit  Pe modernismul lumii efemer,  Ce a fost bun a...

 499. SCRISOARE CĂTRE O MAMĂ  Nu am cuvinte să-i mulțumesc unei mame  Ce nu am cunoscut-o niciodată,  Stimată doamnă, îți mulțumesc pentru lecția dată,  Copilul, tu l-ai educat la vremea potrivită  Și-n el se vede dragostea de la tine primită,  L-ai educat și l-ai crescut frumos, Nu ai nevoie de un dar mai prețios.  De aceea te-am numit o mamă fericită,  Îți mulțumesc, pentru lecția primită,   N-o voi uita nicicând, vei fi exemplul meu,  Înalț o rugăciune spre bunul Dumnezeu,   Doar El poate să schimbe tot ce eu am greșit,  Înalț o rugăciune, căci mult El m-a iubit  Când mi-a vorbit prin tine, prin modul de a fi,  El m-a învățat pe mine, să-mi cresc ai mei copii.  Stimată doamnă, acum îți mulțumesc Și tot ce-i bun pe lume din suflet îți doresc.                Emilia Dinescu

 498. MULȚUMIRE    Doamne, astăzi mi-ai vorbit  Printr-un om ce am întâlnit,  Supărarea Tu mi-ai șters,  Vieții mele ai dat nou sens.  Copilul m-a supărat  Și eu doar l-am judecat,  Dar Tu, Doamne, mi-ai vorbit  Prin omul azi întâlnit.  N-am cuvinte să-ți vorbesc,  Nu pot să îți mulțumesc,  Doar Tu, Doamne, m-ai trezit  Și am văzut cât am greșit.  Omul acesta, un străin,   L-ai trimis să ne întâlnim,  Multe lucruri n-am vorbit,  Lecții mii eu am primit.  Zilnic eu mă voi ruga  Și nimic n-oi  judeca,   Pentru el și mama sa  Ce l-a învățat dragostea.  Fără vorbe, făr' să știe,   Mi-a dat o lecție mie,  Aripi la copii să dau,  Din avânt să nu le iau,   Să nu-i judec, doar să-i cresc,  Să-i iubesc, să-i instruiesc,  Să sădesc în ei dreptate,   Dragoste și puritate,  Căci mai târziu vor rodi  Și atunci eu...

 497. RUGĂCIUNE   Doamne, vreau să-ți mulțumesc   Pentru tot ce eu primesc,  Dar mai mult ca orișice   Pentru a Ta dragoste.  Pentru mine ai murit,  Pentru mine Te-ai jertfit,  Pentru mine ai înviat   Și pe mine m-ai salvat.             Emilia Dinescu

 496. O VORBĂ ÎNȚELEAPTĂ     O vorbă înțeleaptă mi s-a spus  Și gândurile mult, departe mi s-au dus,   De vrei să fi ferice pe acest pământ   Ai grijă, tu să nu nutrești un gând, Un gând ascuns și plin doar cu venin,  Doar ție azi îți va aduce chin.  Un gând plin de venin doar te ucide  Și inima spre ce-i frumos ți-o  închide,  De aceea eu cu drag te sfătuiesc   Și gândul bun acum ți-l dăruiesc,  Orice ar fi și orice ar veni,  Necazul, supărarea se va domoli,  De nu privești cu răutate, dușmănie,  Doar binele spre tine o să fie.                   Emilia Dinescu

 495. BĂTRÂNEȚEA E FRUMOASĂ   Bătrânețea e frumoasă  De nepoții ți-s în casă,  De ești iubit și ocrotit  Și ești bine îngrijit De copiii ce ai crescut  Cu dragoste ești umplut.  Și acum ești răsplătit   Pentru tot ce ai suferit, Pentru tot ce ai îndurat,  Acum tu ești alintat.            Emilia Dinescu

494. GÂNDURI DESPRE CĂDERE    Doamne, am căzut pe cale, De cărarea Ta m-am depărtat, Mai demult plângeam cu mare jale,  De cădeam, strigam... dar am uitat...  Am uitat Isuse, rugăciunea  Și în lume mult m-am avântat,  Nu doream în viață doar minunea  De a fi un eu, un eu nelimitat.  Egoismul meu m-a dărâmat, Tot ce am clădit cu trudă și sudoare  Nu e nimic bun, nu m-a salvat  Și acum eu m-am trezit și tare doare,  Doare că eu sunt plecat departe,  Dar Tu îmi ești aproape ca un Dumnezeu, Doamne de Tu nu mi-ai fi aproape,  Eu aș sta în nepăsare așa mereu?               Emilia Dinescu  

 493. SĂ FI PĂRINTE   Să fi părinte înseamnă mult, Durerea-n piept eu mi-o ascund  Și dacă spun c-am obosit,  Nu înseamnă că m-am rătăcit.  Să porți povara zi de zi  În inimă, doar tu o știi,  Povara pentru ai tăi copii,  Nu e ușor, nu e nici greu  Când ești condus de Dumnezeu.  De multe ori ești deprimat  Și ferm convins c-ai eșuat,   Dar strigi și speri cu suferință,  Căci Domnul îți dă biruință.  A fi părinte e un blestem  Când în luptă nu e El,  Dar dacă lupți cu Dumnezeu, Copilul tău va fi mereu, Va fi doar binecuvântare,   Chiar dacă fapta lui cam moare,  Copilul tău e al tău odor,  Chiar dacă faptele-i te dor, De aceea când ești obosit  La cruce cazi, tu ești rănit,   Dar strigi mereu la Dumnezeu, Copilul tău va fi mereu  Darul ce cerul ți l-a dat, Va fi acel, cel important,  Căci ți-a fost dat din veșnicii,  Te roagă veșnic tu să fi, Să-l cr...

 492. RUGĂCIUNE     Prăbușit în rugă cad, Tu îmi ești a mea salvare,  Doamne, dă-mi eliberare  De păcatul ce e greu  Și il port ca o povară.  Doamne, multe ți-am greșit  Și nu merit nici să strig,  Fără Tine sunt pierdut, Fără Tine sunt nimic,  Prăbușit în rugă cad.             Emilia Dinescu

 491. SCRIU    Versurile ce le scriu,  Nu au rimă chiar deloc,  N-am pretenții de poet,  Căci eu scriu ce port în piept.  Scriu din dragostea mea mare  Ce o port în pieptu-mi sfâșiat,   Scriu și scriu despre a mea salvare,  Scriu de dragostea ce Tu mi-ai dat.  Scriu ce sunt, ce sunt eu scriu, Scriu și voi scrie întotdeauna,  Căci o scrisoare-n piept eu țin.               Emilia Dinescu

 484. NĂDEJDEA MEA    Nădejdea care o am în piept  Ești, Doamne, Tu și eu aștept  Ca, Doamne, Tu să vii pe nori,  Că Tu-mi ești veșnic Salvator.  Tu ești a mea nădejde mare  Și doar în Tine am salvare, Tu mi-ai dat un dor nestrămutat  Și Doamne, mult te-am așteptat.          Emilia Dinescu

 489. TU EȘTI...   Tu ești Olarul ce m-ai creat,  Tu ești Salvatorul ce m-ai salvat, Tu ești Mântuitorul ce viață mi-ai dat,  Tu ești tot ce mi-a rămas.            Emilia Dinescu

 490. M-AI CUNOSCUT    Ne-am cunoscut din întâmplare,  Așa eu am crezut când te-am întâlnit,  Dar pe parcurs te-am cunoscut mai bine  Și am știut că Tu m-ai plămădit.  M-ai cunoscut, chiar înainte de a mă naște   Și m-ai iubit din clipa când m-ai plămădit  Și ai vegheat cu dragostea-ți cea sfântă   Din prima zi ce am trăit-o pe pământ.  Ai fost prezent în viața mea mizeră, Din crunt necaz, din boală Tu m-ai scos,  Nu meritam, dar ai vegheat întruna,  Te-am cunoscut... și viața are rost.                Emilia Dinescu

 488. CURÂND     Se întunecă tot cerul,  Curând Tu vei veni  Să-ți iei acas' poporul,  Să-ți iei ai Tăi copii.        O clipă e aproape  Și clipa va veni,  Când eu voi fi acasă   Cu Tine-n veșnicii.           Emilia Dinescu

 487. DOAR TU...     Ți-am cunoscut iubirea toată   Și totuși eu m-am depărtat,  Dar prin iubirea Ta cea mare  M-ai căutat, nu m-ai lăsat.  Eu rătăceam pe căi străine   Și într-un abis mă afundam,  Trăiam, credeam că am credință,  Prin viața mea te renegam.  Nu m-ai lăsat să cad, Isuse  Și de am căzut m-ai ridicat, Doar Tu cu a Ta iubire mare,  Tu meriți slavă și închinare.               Emilia Dinescu

 486. ÎNCURAJARE   De te crezi singur, părăsit,  Gândește-te doar la Isus,  Căci El când a fost răstignit   Și a fost urcat pe cruce sus, De oameni fost-a părăsit  Și chiar și Tatăl s-a retras, Paharul totuși la băut   Și ți-a șoptit: Eu nu te las.                 Emilia Dinescu

 485. MERGI PE CALE   Tu, creștine, mergi pe cale,  Nu te abate mai agale, Nu te îndepărta de drum, Domnul e la uși acum.  Mergi pe calea ce e dreaptă,  Căci Isus la cap ne așteaptă.             Emilia Dinescu

 483. IDOLI    Doamne, noi suntem vopsiți, Ținem idoli văruiți,   Zilnic noi ne închinăm   Și slavă îți aducem,  Dar idolii îi purtăm   La gât ținuți atârnați  Și pe frunte înșirați.  Nu sunt statui sau icoane, Ascultăm de Tine, Doamne,  Tu ne-ai spus să-i lepădăm,  Așa idoli, aruncăm.  Nu-i ținem în casa noastră,  I-am aruncat pe fereastră.  Sunt mândria, aroganța,  Idoli ce ne conduc viața,   Sunt trufia, egoismul, Minciuna și posesismul, Zgârcenia e în top, Bunătate nici un strop, De ură sufletu-i plin,   Inundat de rău venin.  Și aș continua așa,  Mulți idoli în viața mea,  I-ai, Doamne, dă-i de pământ,  Fără Tine nu sunt sfânt,  Scoate idolii din mine,  Umple-mă, Doamne, cu Tine.              Emilia Dinescu

 482. RUGĂ DE DIMINEAȚĂ   O, Isuse al meu iubit,  Astăzi iară m-ai trezit,  Eu nimic n-am meritat,  Dar Tu, Doamne, m-ai salvat.  M-ai sculat din somnul nopții, Să mă scoli din somnul morții.  M-ai trezit de dimineață,  Trezește-mă și la viață.  Tu ai vrut să mă trezesc,  Tu vrei să mă pocăiesc.  Rugăciunea-i către Tine,  Dă-mi putere de la Tine,  M-ai trezit, vreau să fiu treaz, Să veghez la al Tău ceas.              Emilia Dinescu

481. ASCULTĂ, DOAMNE, STRIGĂTELE MELE  Ascultă, Doamne, strigătele mele,   Sunt întinată și nu merit nimic, Dar ia aminte, Doamne, la a mea rugă,  Căci Tu mă știi, nu-s cea mai credincioasă slugă,  Nici fiică nu-s, sunt rătăcită pe acest pământ.  Ascultă, Doamne, strigătele mele,  Trimite harul Tău, îmbelșugat revarsă-l,  Ridică-mă cu mila Ta cea mare,  Căci grea e crucea ce o port, Isuse,  Dar ce m-aș face de Tu m-ai lăsa?              Emilia Dinescu  

 475. GÂNDURI   Privim în jurul nostru, Vedem doar suferință,   Miros de moarte-n aer,  Căci viața este tristă.  Negăm realitatea  Și viața o sfidăm,   În sfântă rugăciune   Mereu noi ne plecăm. Chiar viața de ne înfruntă,   Ușor n-o să cedăm,   Căci știm, nu suntem singuri  În lupta ce o purtăm.  Nu este lupta noastră,  Nu vom pleca învinși,   E lupta Ta, Isuse,  Deci nu ne dăm învinși.  Purtăm cu drag stindardul,  Căci noi suntem creștini  Și-n viața pământească   Luptăm, dar nu rănim,  Luptăm să batem viața,   În ring ne aruncăm,  E noapte... dimineața,  Curând o așteptăm.                    Emilia Dinescu

 478. GÂNDURI DESPRE MOARTE  Aș vorbi, dar nu mai pot, Aș striga, dar nu mai pot,  În genunchi acum mă pun,  Gândurile mi le adun, Vorbele m-au părăsit,  Stau în rugă acum, smerit  Și nu știu ce să mai zic,  Dar nu vreau să mă ridic.  Nu vreau să mă las înfrânt,  Ruga eu nu mi-o aud,  Dar cât inima imi bate,  Stau s-ascult a Tale șoapte.  Vorbele-mi eu nu-mi găsesc,  Gândurile-mi limpezesc,  Chiar dacă nu mai vorbesc  În genunchi pacea-mi găsesc   Și cu Tine mă întâlnesc.  Știu, că știi prin tot ce trec, Viața cum eu mi-o petrec,  În genunchi stau, nu vorbesc,  Dar cu Tine mă întâlnesc.              Emilia Dinescu

 480. GÂNDURI    Azi la nuntă chiuim  Și la înmormântări jelim, Vesel astăzi pe pământ,   Mâine suntem în mormânt. Doamne, noi te-am neglijat, De Tine ne-am depărtat,  Mierea lumii am gustat  Și cu fiere ne-am spurcat.  Doamne, noi ne-am rătăcit  Și în lume am pornit, Suntem strașnic văruiți  Și de viață păcăliți.           Emilia Dinescu

 479. NUNTĂ MARE    Azi e nuntă mare-n sat,  Ne-am gătit și am plecat,   Pregătiți de sărbătoare   Ducem câte o urare  Pentru mire și mireasă,  S-aibă fericită casă.       Ziua nu este departe,  Mirele la uși ne bate,   Ne-am gătit noi să plecăm?  Sărbătoarea așteptăm?  Ducem cu noi osanale  Pentru mirele ce vine  Pentru mine, pentru tine?        Nuntă mare va veni, Dar tu pregătit vei fi?  Mirele nu ne-a uitat,  Candela ți-ai neglijat?  Sărbătoare în cer va fi,  Dacă tu te-oi pocăi.  Mirele e pregătit,  Tu, mireasă te-ai gătit?         Emilia Dinescu

 477. MOARTE... VIAȚĂ     Gânduri răzlețe,  Gânduri deșarte,  Gânduri urâte,  Doar despre moarte.  Dar moartea nu este,  Doar viața există,   Din somnul de moarte,  Isus ne ridică.         Emilia Dinescu

 476. VIAȚA    Ce e viața pe pământ? Azi ești, mâine în mormânt,  Viața fără Dumnezeu, Are un crunt apogeu.  Suntem trecători, se pare,  Viața este închisoare,   Doi se nasc și unul moare.  Viața este trecătoare,  Viața noastră este tristă   Și n-o plângem în batistă,   Ne-am născut să nu murim, Ne-am născut ca să trăim,  Domnul nostru s-a jertfit,   Viața Sa ne-a dăruit.                    Emilia Dinescu

 474. CUM SĂ-ȚI MULȚUMESC    Doamne, cum să-ți mulțumesc   Pentru câte le trăiesc,  Spaime și dezamăgiri,  Bucurii și împliniri,  Necazuri și suferință,  Durere și biruință.  Doamne, eu îți mulțumesc   Pentru viața ce-o trăiesc,  De-i necaz sau bucurie,  Doamne-ți mulțumesc doar Ție.                   Emilia Dinescu

 473. DECLARAȚIE DE DRAGOSTE    E ceață  În a mea viață. Sunt tristă,  Ca o artistă.  Joc teatru  Și nu trăiesc,   Dar știu un lucru,   Eu te iubesc.      Emilia Dinescu

472. EȘECURI    Doamne, planuri mi-am făcut  Pentru un nou început   Și-n planuri am eșuat   Când pe Tine te-am uitat.            Doamne, multe am promis  Și multe le-am pus în scris,  Dar eu, Doamne, am clacat,  Nu merit să fiu salvat.       Doamne, eu am eșuat,   Dar prin har Tu m-ai salvat,   Doamne-n groapă eu am fost,  Doar Tu mi-ai găsit un rost.          Doamne, eu m-am răzvrătit   Și de Tine am fugit,  Dar blând Tu m-ai căutat,   Mulțumesc, nu m-ai lăsat.                Emilia Dinescu  

 471. SALVATOR, MÂNTUITOR   Am scris azi o poezie, Doamne, închinată Ție,   Tu ești veșnic Salvator,  Al nostru Mântuitor,  Noi ne credem bravi ostași,   Dar suntem doar simpli lași,  De prigoana ar veni,   Nu știu unde am fugi  Și de am fi judecați,  Nu știu de am avea frați,  Singuri cred că ne-am trezi  Și groaznic am suferi,  De Tu nu ne vei salva,  Noi viața nu vom avea.  Ție, Doamne, ne predăm,  Ție, Doamne, ne rugăm,    Ești al nostru Salvator,   Tu ne ești Mântuitor.                 Emilia Dinescu

 470. RUGĂ DE MULȚUMIRE   Doamne, la piciorul crucii cad, plângând, Merit, Doamne, să fiu veșnic în mormânt,   Dar privirea mea spre cruce ațintesc  Și nu știu, Isuse, cum să-ți mulțumesc.  Văd, prin lege merit să fiu judecat  Și de lege eu sunt strașnic acuzat,  Dar piroaiele și o cruce m-au salvat,  N-am fost răstignit, dar sunt eliberat,  Harul Tău cel veșnic fost-a însoțitor   Cu mine în viață, eu drept călător, Tu, Isuse bun și blând Păstor,  M-ai adus în turmă, nu ai vrut să mor.                    Emilia Dinescu

 469. TRISTEȚE    A mai trecut un an plin de tristețe  Și clipele s-au scurs fără îndurare,   Am inima pustie de durere  Și voi trăi cu a mea durere mare.  Speranțele-mi, ce au trăit prin mine,  S-au dus, dar dragostea nu moare.          Am tot sperat și am trăit cu speranța   Că timpul le va rezolva pe toate,  Dar zi de zi priveam spre a ta față   Și am tot sperat să văd iubirea, de se poate,  Dar am sperat degeaba-n a mea viață,  Iubirea ta e rece, ca un cub de gheață.                   Emilia Dinescu

 468. GÂNDURI   Pedeapsă... cruntă pedeapsă am primit,  Să trăiesc departe, cu sufletul departe, Plecat în galaxii îndepărtate,   Într-o sihastră, sălbatică singurătate.  De ce m-ai pedepsit atât de crunt,  Aș vrea să înțeleg, dar nu se poate,  Durerea-mi strigă-n piept și chiar se zbate,  Dar e închisă, cu multe yale ferecate.                  Dinescu Emilia

 467. RUGĂ DE MULȚUMIRE    Doar în taină m-am rugat  Și ruga mi-ai ascultat, Doamne, cum să-ți mulțumesc   Pentru tot ce eu primesc,  O clipă nu m-ai lăsat,   Tu pe brațe m-ai purtat,  Că e rău sau că e bine,  Vreau să stau doar lângă Tine,  Lângă Tine să petrec,  Chiar dacă nu înțeleg   De ce trec prin tot ce trec,  Eu, Doamne, îți mulțumesc,  Te laud și te slăvesc,   Căci de sunt în mâna Ta,  Biruință voi avea.              Emilia Dinescu

 466. COPIILOR MEI    De curând eu m-am rugat  Și la Domnul am strigat,  Cu lacrimi l-am implorat,  Spre băieți El să privească,   Spre credință să-i zorească,  Minții lor să le vorbească.  N-am vrut să văd o minune  Și din inimă pot spune,  Chiar dacă mult mă durea,  Inima-mi spre El striga,  N-am vrut să-i văd fericiți   Și în lume prăpădiți,  Am strigat spre mântuire,  Să accepte a Sa jertfire  Ce a avut loc pe Calvar  Și ne-a fost dată în dar.  Apoi Domnul ne-a încercat,  Prin durere ne-a lăsat,   Sincer, eu m-am speriat  C-am știut ce am cerut  Și pe Domnul l-am văzut,   L-am văzut cum a lucrat,  Pe Satan nu l-a  lăsat,   Pe copii să-i prăpădească,   Dar sper boala să-i trezească, Jertfa Sa să o primească,   Sper să fie mântuiți,    Veșnic să fim fericiți,   Sper ca ei să înțeleagă...

 465. PLOAIA   Privesc cerul care plânge,   Inima-n mine se frânge,  Cerul plânge pentru mine  C-am plecat pe căi străine.         Plânge cerul neîncetat,   De adevăr m-am depărtat   Și cand tună, se răstește    Dumnezeu ce mă iubește.        Se răstește cu iubire  Să m-aducă la trezire,  Ceru-întreg se luminează,  Fulgerul mă săgetează.              Este fulgerul iubirii  De la tronul mântuirii,   Doamne, ploaia ai trimis  Ca să mă trezești din vis.               Emilia Dinescu

 464. RUGĂCIUNE PENTRU VIAȚĂ   Doamne, îți mulțumesc în această dimineață,  Sunt viu, sunt sănătos și m-ai trezit la viață,   Te rog să pui în mine viață doar din Tine,  Să mă ajuți, să mă ridic din grelele ruine  Pe care le-am trăit și le-am numit ca viață,   Te rog, să mă ridici, să văd că Tu ești Viața,   Nu mă lăsa căzută, ridică-mă, Isuse,  Căci fără Tine viața, eu... sunt doar planuri apuse.                  Emilia Dinescu

 463. IUBIREA ÎNGROPATĂ   Am luat iubirea și am ascuns-o,  Am îngropat-o adânc în propria inimă,   Am ferecat-o și am s-o păstrez  Pe vecie îngropată în propria-mi inimă,   Căci nu o pot distruge și nu vreau  Să moară, nu se poate niciodată,   Iubirea pentru tine va trăi cu mine,  Adânc îngropată în inima mea.                Emilia Dinescu

 462. VERSURI... POEZIE...  Nu am pretenții de poetă,   Căci versuri eu nu știu a scrie,   În viață eu sunt repetentă,  Dar viața mea e-n poezie.  Chiar nu sunt versuri reușite,  Sunt gânduri și clipe trăite,  E viața mea toată descrisă   În poezia asta scrisă.  Eu am transpus în poezie, Tot ce am vrut să îți spun ție,   Așa cum sunt, tu mă găsești  În versurile ce citești.  Nu am talent, nu sunt poetă,  Sunt o copilă inocentă  Și vreau ca tot ce eu am scris  Să nu fie numai un vis,  Trăiesc, respir prin poezie  Și gândul meu ți-l las eu ție, Știu că-n cuvânt multe greșesc,   Dar printre versuri eu vorbesc.               Emilia Dinescu

461. RUGĂ DE DIMINEAȚĂ   Doamne, vreau să-ți mulțumesc,  Dimineața mă trezesc  Și afară când privesc,  Nu pot decât să zâmbesc,   Căci Tu, Doamne, ai creat  Cerul nostru minunat,  Soarele a răsărit   Și la viață ne-a trezit,   Razele-i ne-a mângâiat   Și un mesaj, iar ne-a dat,  Dragostea-ți dumnezeiască   Și azi o să ne însoțească.             Emilia Dinescu  

 460. SCRIU VERSURI  Scriu versuri, versuri compun,  În ele eu mă adun,  În ele mă regăsesc Și prin ele eu trăiesc.  Poezia-i viața mea  Și mă regăsesc în ea,  Eu când scriu mă odihnesc  Și sufletu-mi ostoiesc.             Emilia Dinescu