Să fi părinte

 493. SĂ FI PĂRINTE  

Să fi părinte înseamnă mult,

Durerea-n piept eu mi-o ascund 

Și dacă spun c-am obosit, 

Nu înseamnă că m-am rătăcit. 

Să porți povara zi de zi 

În inimă, doar tu o știi, 

Povara pentru ai tăi copii, 

Nu e ușor, nu e nici greu 

Când ești condus de Dumnezeu. 

De multe ori ești deprimat 

Și ferm convins c-ai eșuat,  

Dar strigi și speri cu suferință, 

Căci Domnul îți dă biruință. 

A fi părinte e un blestem 

Când în luptă nu e El, 

Dar dacă lupți cu Dumnezeu,

Copilul tău va fi mereu,

Va fi doar binecuvântare,  

Chiar dacă fapta lui cam moare, 

Copilul tău e al tău odor, 

Chiar dacă faptele-i te dor,

De aceea când ești obosit 

La cruce cazi, tu ești rănit,  

Dar strigi mereu la Dumnezeu,

Copilul tău va fi mereu 

Darul ce cerul ți l-a dat,

Va fi acel, cel important, 

Căci ți-a fost dat din veșnicii, 

Te roagă veșnic tu să fi,

Să-l crești și să-l îndrumi mereu 

Spre ce e sfânt... spre Dumnezeu.

                Emilia Dinescu