Gura lumii

 548. GURA LUMII    

Gura lumii s-o oprești   

N-ai să poți, chiar de dorești,   

Căci e slobodă și rea  

Și cu bârfe multe-n ea.  

Din țânțar fac armăsar,   

Dar nu spune nimic clar,  

Vorba mult o înflorește,  

Fapta bună mâzgălește,  

Adevărul îl îngroapă   

Și după minciună sapă. 

Ce e bun, e aruncat, 

Răul nu e criticat,  

Ba pare că e înălțat  

Când în bârfă e băgat. 

Te rog, nu te supăra,  

Bârfa lumii nu e rea,  

Rău e omul ce bârfește,  

Căci deloc el nu gândește   

Când pe altul a rănit,   

Un destin a otravit,   

Când pe altul a criticat,  

Pe sine s-a judecat. 

        Emilia Dinescu