Iartă-mă, copilul meu

 547. IARTĂ-MĂ, COPILUL MEU  

Iartă-mă, copilul meu,  

Iartă-mă că mă stresez  

Când tu pleci în lumea mare  

Și nu știu unde ai mers.         

Iartă-mă, îți spun întruna,   

Căci nu am luptat de ajuns,  

Dar eu știu în viață, una,  

Te-am făcut să trăiești sus.           

Iartă-mă că ți-am greșit,  

Ți-am greșit că te-am iubit,  

Te-am iubit și te-oi iubi  

Câtă viață voi trăi.           

Iartă-mă, nu te-am condus 

Cum m-a învățat Isus, 

Din iubire am greșit,  

Căci pe Tine te-am dorit.               

Iartă-mă, căci pe pământ  

Am avut un singur gând, 

Să te am lângă Hristos, 

Să fi veșnic bucuros.              

Iartă-mă, băiatul meu,  

Dar tu știi că mi-este greu,   

Viața asta o trăiesc,   

Pentru cer vreau să te cresc.             

Iartă-mă că am greșit,   

Dar eu știu, ți-am oferit  

Tot ce-n lume am avut,  

Căci mai mult nu am putut.              

Iartă-mă, eu mă căiesc, 

Dar tot binele-ți doresc, 

Vreau să fim o veșnicie  

În a Sa împărăție.  

Iartă-mă, copilul meu, 

La Hristos eu strig mereu, 

Să îți dea înțelepciune, 

De pe drumuri să te adune.              

Iartă-mă, dar cât trăiesc,   

Eu atâta îmi doresc,  

Să te vad că îți dorești   

Cu Isus tu să trăiești.            

Iartă-mă, n-am reușit,  

Să te cresc cum am dorit,  

Dar de acum mă rog mereu  

Să-ți vorbească Dumnezeu.           

Iartă-mă, am eșuat,   

Te-am crescut, te-am educat,  

Dar în lume ai plecat,  

Doamne, cât am lăcrimat.             

Iartă-mă, copilul meu,  

Sufletu-mi în piept e greu,  

Vreau să te știu mântuit,   

Doar așa ești fericit.           

Iartă-mă dacă tu poți,  

Dar eu v-am iubit pe toți, 

V-am iubit și v-oi iubi  

Câte zile oi mai trăi. 

     Emilia Dinescu