Iertarea dușmanului

 72. IERTAREA DUȘMANULUI 

De multe ori, noi suntem cei nedreptățiți  

Și în genunchi cădem și ne rugăm fierbinte 

Ca Tu să ne răzbuni, să-i pedepsești pe răzvrătiți, 

Dar după aceea, noi vedem că suntem fără minte.

Căci chiar de am fost răniți, pățit-am nedreptate, 

Tu ne-ai ferit de rele și ne-ai păzit de toate, 

Chiar dacă inima din piept ne-a fost prea grav rănită, 

Să ne gândim la jertfa ce pe cruce a fost făcută. 

Să ne gândim, Isuse, la crucea ce ai purtat, 

La jertfa fără seamăn în care Tu te-ai dat,

S-avem putere, Doamne, ca și noi să iertăm  

Căci altfel noi iertare deloc nu merităm, 

De aceea, drag Isuse, să nu fim răzvrătiți 

Chiar dacă pe astă lume suntem nedreptățiți,  

Să îngenunchem smeriți în sfântă rugăciune, 

Să cerem îndurare, să  cerem o minune 

Și a Ta iertare, Doamne, s-o cerem pentru acei

Ce ne-au rănit anume, căci ei sunt mielușei  

Ce au rătăcit de turmă și nu mai au păstor, 

Dar Tu îi chemi pe nume și îi tot chemi cu dor

De aceea, drag Isuse, ajută-ne să fim

Așa cum ne-ai cerut, dușmanul să-l iubim, 

Să ne rugăm cu lacrimi și vorbe dulci să-i dăm, 

Sa îl iertăm, Părinte, greșeala s-o uităm. 

Să nu uităm, Părinte, că noi suntem greșiți 

Și vrem a Ta iertare, să fim cu ai Tăi sfinți, 

Ajută-ne, Părinte, ca ruga să înălțăm 

Din inimă fierbinte pe toți să îi iertăm.

             Emilia Dinescu